In orice cuplu exista conflicte mai mici sau mai mari. Unele dintre ele pot duce la destramarea relatiei, in timp ce altele – la consolidarea ei.

Dar ce poti face daca in relatia ta se duc adevarate razboaie? Renunti la ea sau lupti pentru ea? Iata ce solutie a gasit acest barbat pentru a-si salva casnicia, conform huffingtonpost.com.

“Fiica mea cea mare mi-a zis de curand: «Cea mai mare teama a mea cand eram mica era ca tu si mama veti divorta. Apoi, pe la 12 ani, mi-am dat seama ca lupta pe care ai dus-o tu pentru ca lucrul asta sa nu se intample a fost atat de grea, incat poate chiar ar fi fost mai bine daca ati fi divortat». Apoi a zambit: «Ma bucur ca ati ramas impreuna».

Ani la rand, sotia mea si cu mine am avut tot felul de conflicte. Uitandu-ne in urma, nici nu-mi dau seama exact ce ne-a adus impreuna caci personalitatile noastre erau complet diferite. Si cu cat marajul nostru inainta, cu atat diferentele dintre noi se accentuau.

Faima si averea nu ne-au facut casnicia mai usoara. De fapt, chiar au amplificat problemele dintre noi. Disputele noastre erau atat de constante incat devenise de-a dreptul dificil sa ne imaginam o relatie pasnica. Eram tot timpul defensivi, ne ridicasem un zid in jurul inimilor. Eram in pragul divortului, discutasem despre asta de nenumarate ori.

Intr-o zi, pe cand ma aflam in turneul de promovare a uneia dintre cartile mele, am avut o disputa telefonica iar sotia mea mi-a trantit telefonul. Eram singur, nervos si plin de frustrari. Ajunsesem la capatul rabdarii si al puterii. A fost momentul in care mi-am intors fata catre Dumnezeu.

Nu stiu daca strigatul meu catre Dumnezeu poate fi numit rugaciune, insa stiu sigur ca am fost atat de implicat cum n-am mai fost vreodata. Stateam sub dus, la hotel, si strigam catre Dumnezeu ca acest mariaj este gresit, iar eu nu mai pot suporta. Oricat de mult as fi urat ideea divortului, durerea de a fi impreuna era prea grea si mult mai mult decat puteam eu duce.

Am fost confuz. Nu aveam o explicatie pentru faptul ca mariajul asta era atat de dificil. In sufletul meu stiam insa ca sotia mea era o persoana buna. Si eu, la randul meu, eram o persoana buna. Asadar, de ce nu ne mai intelegeam? De ce m-am casatorit cu o persoana atat de diferita de mine? De ce nu vrea sa se schimbe?

Intr-un final, ragusit si daramat, m-am asezat pe jos in dus si am inceput sa plang. In disperarea care ma cuprinsese, am fost lovit de inspiratie. Nu pe ea trebuia s-o schimb, ci pe mine. In acel moment, am inceput sa ma rog. «Daca pe ea n-o pot schimba, Doamne, atunci ajuta-ma pe mine sa ma schimb.»

M-am rugat pana noaptea tarziu. M-am rugat urmatoarea zi, in drum spre casa. M-am rugat cand am pasit in casa si mi-am revazut sotia care abia daca m-a recunoscut. In noaptea aceea, stand in pat cu ea, dar la o distanta considerabila unul de celalalt, am stiut ce am de facut.

In dimineata urmatoare, m-am apropiat de sotia mea in pat si am intrebat-o: «Cum iti pot face ziua mai buna?»

M-a privit furioasa si a intrebat: «Poftim?»

«Cum iti pot face ziua mai buna?»

«Nu poti», mi-a zis. «De ce intrebi asta?»

«Pentru ca vorbesc serios», i-am zis. «Cum iti pot face ziua mai buna?»

M-a privit cu cinism. «Chiar vrei sa faci ceva? Fa curat in bucatarie.»

Probabil se astepta sa ma supar. In schimb, a primit un raspuns pozitiv din partea mea: «In regula».

M-am dat jos din pat si am inceput sa fac curatenie in bucatarie.

In ziua urmatoare, i-am pus aceeasi intrebare: «Ce pot face sa-ti fac ziua mai buna?»

«Fa curatenie in garaj».

Am inspirat adanc aer in plamani. Avea sa urmeze o zi plina si eram convins ca mi-a cerut acest lucru intentionat.

Am fost pe punctul de a riposta, insa i-am raspuns: «In regula».

In cele 2 ore care au urmat, am facut curatenie in garaj.

Sotia mea nu stia la ce sa se astepte din partea mea.

A treia zi, i-am pus aceeasi intrebare: «Ce pot face azi ca tu sa ai o zi mai buna?»

«Nimic”, mi-a zis. «Nu poti face nimic. Inceteaza sa ma tot intrebi asta.»

«Imi pare rau, dar nu am cum sa fac asta. Mi-am luat un angajament fata de mine insumi. Deci ce sa fac sa ai o zi mai buna?»,

«De ce faci asta?»

«Pentru ca imi pasa de tine», i-am raspuns. «Si de casnicia noastra.»

In cea de-a patra dimineata, i-am pus aceeasi intrebare. In zilele urmatoare la fel. Iar in cea de-a doua saptamana, s-a intamplat un miracol. Cand i-am adresat celebra intrebare sotiei mele, ochii acesteia s-au umplut de lacrimi. Apoi a izbucnit in plans.

Cand a fost in stare sa vorbeasca, mi-a spus: «Inceteaza sa ma mai intrebi asta. Nu tu esti problema. Eu sunt. Mi-e greu sa traiesc cu ea. Nici macar nu stiu de ce stai cu mine.»

Atunci, i-am ridicat usor barbia, pana a ajuns sa ma priveasca in ochi. «Pentru ca te iubesc», i-am zis. «Cum iti pot face ziua mai buna?» «Eu ar trebui sa te intreb asta.» «Ar trebui», i-am raspuns, «dar nu acum. Acum, eu sunt cel care trebuie sa faca schimbarea. Tu trebuie doar sa afli cat de mult insemni pentru mine.»

Si-a asezat capul pe pieptul meu. «Regret enorm ca am fost atat de rea.»

«Te iubesc», i-am spus eu. «Te iubesc», a adaugat si ea. «Ce pot face pentru a-ti face ziua mai buna?»

M-a privit cu dragoste: «Putem petrece putin timp impreuna?»

Am zambit. «Mi-ar placea».

Am continuat sa-i adresez aceeasi intrebare pe parcursul unei luni. Conflictele dintre noi au luat sfarsit. Apoi, sotia mea a inceput sa-mi puna ea intrebarea: «Ce pot face pentru tine? Cum pot fi o sotie mai buna pentru tine?»

Zidul dintre noi a cazut. Am inceput sa avem discutii minunate despre ce vrem de la viata si ce putem face pentru a ne face unul celuilalt viata mai fericita. Nu ne-am rezolvat toate problemele, nici macar nu pot spune ca nu au mai avut loc conflicte.

Dar natura conflictelor de acum era foarte diferita fata de natura conflictelor anterioare. Acum, erau mult mai rare si lipsite de substanta. Niciunul dintre noi nu le-a mai alimentat. Nu voiam decat sa nu ne mai facem rau unul altuia.

Mariajul nostru a depasit deja varsta de 13 ani. Si nu doar ca imi iubesc sotia, o plac enorm. Imi place sa fiu cu ea. Am nevoie de ea. Multe dintre diferentele dintre noi devenisera acum puncte forte. Restul diferentelor nici nu mai conta. Am invatat cum sa avem grija unul de celalalt si cel mai important este poate faptul ca acum exista dorinta aceasta.

Casatoria este grea. Dar greu este si sa fii parinte, sa-ti pastrezi forma fizica si psihica, sa scrii carti sau orice alt lucru care este important in viata unui om. Este un dar nemaipomenit sa ai un partener in aceasta viata. Eu, personal, am invatat ca institutia casatoriei ne poate ajuta sa ne vindecam acele parti din noi pe care le iubim cel mai putin. Pentru ca toti avem lucruri pe care le iubim mai putin la noi.

Cu timpul, am invatat ca experienta noastra nu a fost altceva decat ilustrarea unei lectii mult mai importante despre casnicie. Intrebarea pe care orice om aflat intr-o relatie trebuie sa i-o adreseze partenerului lui este: «Ce pot face pentru tine pentru a-ti face ziua mai frumoasa?»

Asta inseamna adevarata iubire. Romanele de dragoste sunt toate despre dorinta si fericire, dar fericirea nu vine din dorinta. Dragostea adevarata nu inseamna sa doresti o persoana, ci sa-ti doresti sa o faci fericita, uneori chiar in detrimentul propriei fericiri.

Nu sustin ca ceea ce ni s-a intamplat noua va functiona in cazul tuturor cuplurilor care se confrunta cu probleme. Nici macar nu cred ca trebuie salvate toate casniciile. Eu, insa, Ii sunt extrem de recunoscator lui Dumnezeu pentru inspiratia pe care mi-a dat-o in aceea zi.

Sunt recunoscator ca familia mea este intacta si ca ma trezesc in fiecare dimineata langa sotia mea, cel mai bun prieten al meu. Sunt recunoscator ca si acum, dupa atatia ani, fiecare dintre noi si-a pastrat obiceiul de a-l intreba pe celalalt: «Ce pot face pentru a-ti face ziua mai buna?» Sa fii de partea cealalta a intrebarii este un lucru pentru care merita sa te trezesti in fiecare dimineata.”

Sursa cultural.bzi.ro