17 ani de crime. Zeci de milioane de victime. Povestea măcelului despre care Occidentul alege să vorbească doar în şoaptă
De 17 ani în China se petrece cel mai mare măcel al istoriei contemporane. Cu toate acestea presa mainstream nu prea vorbeşte despre acest lucru. Dezastrul care stă să cuprindă Partidul Comunist Chinez şi are şanse să se răspândească în Occident prin toate căile şi canalele îşi are originea aici.
Măcelul a început în toiul nopţii, pe 20 iulie 1999.
În acea noapte, ascunşi sub vălul întunericului, în întreaga Chină, miliţienii au târât zeci de mii de oameni din pat şi i-au băgat cu forţa în dube. Mulţi au fost duşi în închisori. Când acestea s-au umplut, au fost duşi pe stadioane. China era din nou întoarsă pe dos la ordinul unui dictator comunist.
Au urmat anchete extrem de dure, după tipicul Partidului Comunist. În sâptămânile care au urmat, regimul chinez a reuşit să aresteze milioane de oameni, care s-au trezit peste noapte inamicul public numărul unu al Partidului.
Ce vină aveau? Nici una, de fapt. Partidul Comunist nu zdrobeşte vinovăţia, ci omoară în principal pentru a-şi menţine controlul. Milioanele de năpăstuiţi ajunşi pe mâna Securităţii chineze aveau un singur lucru în comun: practicau Falun Gong, o formă tradiţională de exerciţii de arte marţiale, dublate de un set de învăţături morale bazate pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă.
Mişcarea spirituală, adusă în faţa publicului în 1992, ajunsese extrem de populară. Prea populară pentru închistaţii de la conducerea Partidului, care începeau să înţeleagă că doctrina spirituală propusă de Falun Gong punea serios în umbră ateismul marxist, învechit şi stupid, care pierduse orice priză la public după masacrul din 1989. Nimeni nu mai credea în Partid, iar popularitatea mişcării Falun Gong o arăta din plin.
Securitatea, care din 1989 lenevea, căpătase brusc de lucru. Călăii acţionau grăbit. Liderul Partidului Comunist de atunci, Jiang Zemin, ordonase zdrobirea grupului şi dăduse trei luni pentru îndeplinirea sarcinii. Dictatorul comunist era plin de resentimente la adresa popularei practici - care număra deja 100 de milioane de practicanţi - şi era complet posedat de ideea că persecuţia pe care o începea era menită să etaleze măreţia puterii supreme a Partidului.
În efortul său de a "eradica Falun Gong", Jiang Zemin nu s-a abţinut. "Nici un mijloc nu este excesiv", "morţile [ca urmare a torturilor, în închisori, n.r] vor fi considerate sinucideri". A creat un serviciu special pentru a implementa măcelul, care raportează direct Biroului Politic - temutul Birou 610, asupra căruia au control doar cei nouă oameni care guvernează China.
Citește mai mult pe epochtimes-romania.com