Revista bisericească, organ  al Eparhiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului şi a părţilor anexate, Banatul Timişorii – până la înfiinţarea Episcopiei Timişoarei în 1935, Biserica şi Şcoala, nr.51 din 20 decembrie 1881, compactată într-un volum pe anii 1880-1881 şi păstrată la arhivele judeţului sub nr.3966, prezintă sub genericul Dezna, 11 decembrie 1881, un articol despre o întâlnire a preoţilor şi învăţătorilor din protopresbiteriatele Butenilor şi Ienopolei, la conferinţa protopresbiteriatului Buteni. Autorul descrie starea comunei, prezintă comunicările cu titlurile prezentate de preoţi şi menţionează pentru prima dată atestarea corurilor existente în Buteni la acea dată. Melente Faur, presbiter din Dezna, autorul acestui articol, spune că acestea au încântat asistenţa cu repertoriul lor. Cităm din articol:

„Influenţa cântării bisericeşti asupra evlaviei creştinilor şi asupra deşteptării poporului a fost demonstrată prin patru coruri de la Şcoala din Buteni:

Unului alu fetiţeloru; alu doilea alu şcolariloru; alu treilea alu şcolariloru din clasa d-sale (clericulu absolutu şi înveţetoriul Ioan Groza); şi alu patrulea adulţiloru”.

Autorul arată efectul deosebit al acestor coruri asupra auditoriului, răsplătite cu aplauze şi primite cu unanimitate de a fi executat cu mare  măiestrie. În acest sens, aminteşte plin de încântare de fetiţele înveşmântate în costume naţionale, care cu glasuri îngereşti, au cântat Cuvine-se cu adevăratu...., „cântatu precisu şi plăcutu”, sau cântări naţionale ca şi Coroana Moldovei; „dar cându a cântatu chorulu adulţilor, ne credeam într-un concert executatu de cântăreţi-esercitaţi, şi chorulu e încă teneru, de abia de două luni precum am înţelesu”.

Mai cităm din autor două idei: „M-a surprins plăcutu şi prezenţia preotului romano-catolic din Buteni, carele, precum se vede, afară de prietenie se pricepe şi la colegialitate.

Nici aceia nu pot întrebare fără accentuare, că, deşi era ploaie, totuşi umblam ca pe uscatu pe strade, căci antistia comunală a pavat cu pietriş căile până la uşa şcolii şi până la uşa bisericii.

Ferice, de o sută de ori ferice de aşa tractu-protopopial şi aşa comună care are astfeliu de conducători!”

ss.Melentie Faur, presbiteriu

De la această dată, tradiţia corală din Buteni a continuat şi s-a dezvoltat în aşa măsură, încât cântăreţii bisericilor ortodoxe şi baptiste, adunaţi după venirea comunismului în corul Căminului Cultural, au reuşit să obţină cele mai mari diplome şi aprecieri, inclusiv la concursurile pe ţară – locul I.

În 1981 s-a organizat Centenarul corului din Buteni, cor prezentat ca aparţinând Căminului Cultural. S-a făcut şi o fotografie în faţa acestuia, dar coriştii, care erau în majoritate ai corului Bisericii Ortodoxe, au pus în faţă două fetiţe care ţin o pancartă pe care au scris Corul mixt al Bisericii Otodoxe Buteni.

Această manifestaţie a fost organizată de preotul Florea Roman, parohul comunei Buteni la acea dată, protopopul Petru Bejan, pensionar, dirijorul Sîrb Petru şi Primăria comunei Buteni, primar Ioan Motrea.

În 2001, cercul ASTRA din Buteni, în colaborare cu Şcoala din Buteni şi Prefectura judeţului Arad (prefect Pele Gheorghe, fost director la „ARIA” Buteni), au organizat aniversarea a 120 de ani de atestare documentară, la şcoala din Buteni. Au participat foarte mulţi localnici şi copii, dar şi un număr important de personalităţi. Prefectul Gheorghe Pele a precizat că la această mare sărbătoare este prezent în curtea Şcolii din Buteni şi un ministru secretar de stat, Ion Călin, şi a felicitat atât copiii, cît şi cadrele didactice pentru modul cum lucrează la formarea acestor vlăstare care, peste ani, vor onora această comună, oriunde vor fi. Directorul Şcolii din Buteni, profesorul Teodor Vaşca a făcut o contabilizare a numărului de elevi, de profesori, de învăţători şi de educatoare. Dar cea mai mare problemă, pe care nu a ocolit-o, a fost construcţia noii şcoli, ridicată pe locul vechii Şcoli Confesionale, acoperită şi tencuită, urmând ca în scurt timp să fie dată în folosinţă.

Profesoara Corina Bejan a arătat că tradiţia corală şi activitatea şcolară au fost neîntrerupte în Buteni chiar şi în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când Asociațiunea ASTRA şi corurile şcolare au menţinut atât moralul cetăţenilor, cât şi continuitatea tradiţiei. A adus ca argument chiar un articol din ziarul Foaia poporului, apărut duminică, 28 noiembrie 1943, intitulat O frumoasă serbare la Buteni. În articol sunt prezentate evoluţia corului care a interpretat: „Imnul Regal”, „Trandafiri de pe răzoare”, „Lugojana”, ”Se-ntorc vitejii din război”, „Deşteaptă-te române”, s-au recitat poezii, s-a interpretat o piesă de teatru. Ziarul cu acest articol a fost trimis preotului Bejan în ziua de 1 mai 1996, de către credincioasa Maria Şerb, a lui Juratu, căsătorită Floruţ, cu ocazia înmormântării fostului ei coleg de spectacole, Nicolae Ruja, tatăl fostului prim-procuror al judeţului Arad, Mihai Ruja.

La aniversarea din 2001, după festivitate, s-a hotărât ca ziua de 10 iunie, să devină, în Școala Gimnazială Buteni –Ziua cântecului butincean.

Pentru a transmite din generaţie în generaţie această informaţie şi a duce mai departe tradiţia corală în şcoală, fiindcă, cu excepţia celor două coruri, foarte bune şi în prezent, ale Bisericii ortodoxe şi baptiste, corul Căminului cultural nu mai există. De ce această zi?

 Pentru că este apropiată ca dată, atât încheierii anului şcolar, cât şi Zilei Eroilor, când se prezentau ample programe artistice şi se făceau repetiţii generale.

Aniversarea a 130 de ani, am marcat-o în ziarul „Europeanul”de Arad.

 După luminoasa sărbătoare a Înălţării Domnului, următoarea zi, 10 iunie 2016, dată la care se împlineau 15 ani de sărbătoare cu cântec la  Şcoala gimnazială din Buteni, am marcat-o printr-un articol, reprodus în volumul CONSEMNĂRI. Acum, la 140 de ani de atestare documentară a patru coruri în comuna BUTENI, ar fi de dorit să luptăm cu inerţia şi „grija cea lumească”, pentru a nu lăsa să dispară o tradiţie de 140 de ani, din fosta „fruntaşă comună Buteni”,unde, după datele pe care le avem, nu mai există decât corul și fanfara bisericii baptiste.Poate aşa vom opri şi migraţia elevilor spre Sebiş, începută prin 2006 şi vom reda Buteniului aura de altădată, pe care, pe bună dreptate, o merită.

 Dr. Corina Bejan Vaşca