Reîntâlnirea cu Lucreția

scris de Vasile Zărăndan • 22 Mar 2024 • 6 Comentarii

P(r)oza zilei: Reîntâlnirea cu Lucreția

Timp de un an de zile, cât am locuit pe aceeași stradă (Eminescu) cu Lucreția, am împins-o de nenumărate ori cu scaunul ei cu rotile cu tot până acasă, în vreme ce fata îmi recita din creațiile ei poetice (puerile!), răsucindu-și spre mine fața, atunci când voia să-mi sublinieze un anumit vers. Ba, uneori mă mai poftea și în garsoniera ei, unde mă opinteam din greu să o trec cu căruțul peste prag, pentru a-mi citi și din nenumăratele ei caiete pline cu poezii (la fel de proaste!).

O ascultam de fiecare dată fără să crâcnesc, gândindu-mă, totuși, că astfel Sfântul Petru, cel care ține evidența computerizată a tuturor faptelor noastre, și bune și rele, văzându-mi caznele, va mai da “Delete” (șterge) la unul, două procente din nenumăratele mele păcate.

Iar doi colegi de la TV Arad (nu am acceptul lor să le fac public numele!), îi tăiau cu regularitate toamna lemnele de foc. Lemne expediate periodic de către SÂMBĂTARII (Adventiștii) de pe str. Ștefan Aug. Doinas.

Apoi eu m-am mutat la o altă adresă pe B-dul Revoluției și multă vreme nu am mai știut nimic de Lucreția. Până intr-o bună zi, când m-am lovit nas în nas cu Lucretia, ce alerga zglobie pe bulevard, bărbierită-n cap și fără urmă de scaun cu rotile prin preajmă!

Și atunci, brusc, ne-a apucat un râs homeric pe amândoi!

Și preț de o secundă mi s-a părut că și Sfântul Petru, ocupat, ca de obicei, până peste cap cu lucrul la tastatura computerului ceresc, a ridicat neputincios din umeri și a surâs înțelegător si el.

Iar astăzi, când după ațâția amar de ani, am reîntâlnit-o în Parcul Eminescu cu prilejul ”Zilei Poliției Române” și am întrebat-o ce mai face, Lucreția mi-a răspuns însuflețită că scrie poezii mai frumoase ca niciodată și a scos repede din sân un caiet voluminos și atunci eu i-am recomandat călduros să meargă la Biblioteca Județeană ”A. D. Xenopol” și să-și citească creațiile în cenaclul Ligii Scriitorilor Arad și am rupt-o urgent la fugă!

P(r)ozeur: Vasile de Zarand