Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

De vorbă cu Spike, de ce rupe tiparele și e de 20 de ani pe scena muzicii românești

L-am prins pe Spike, câteva minute, după evoluția sa pe scena #AOA, curioși să aflăm mai multe despre omul din spatele versurilor care sunt deja bine cunoscute. Paul Mărăcine aka „Spike” ne-a povestit despre cum visele i-au devenit realitate, dar și despre momentele mai puțin fericite pe care le-a trăit de-a lungul carierei sale. 

De vorbă cu Spike, de ce rupe tiparele și e de 20 de ani pe scena muzicii românești
Comentează 0

După 20 de ani de carieră muzicală, care sunt momentele care au fost ca o piatră de temelie, să zic așa?

Înveți o dată cu cariera, cariera nu e ceva ce ai din start, ci tu mergi să descoperi cariera pe care o ai. E un proces pe care îl descoperi tu și am descoperit că, de fapt, tu mergi pe acel drum și te învață lumea cu care te întâlnești. Dar e un drum pe care ți-l dau oamenii, eu fac muzică, ok, stau în studio, compunem piese, dar asta îți face cariera, oamenii cu care te întâlnești. Era o chestie pe care o spun mereu și pe care am descoperit-o, orice piesă pe care o faci, o faci și stă în calculatorul tău, dar până când nu trăiește lumea pe piesa ta și începe să spună „Piesa aia m-a schimbat sau mi-a dat starea aia”, piesa aia nu există până când oamenii nu o trăiesc. Drept urmare, cariera e ceva ce oamenii îți dau, eu nu vin aicea singur, oamenii ăștia sunt cariera mea. Asta e cariera, când te apreciază lumea și când te validează oamenii și ajung să facă parte din muzica ta. 

Muzica bate regia? Când ai știut că vrei să faci muzică?

La un moment dat, mi-a zis Cheloo, să te văd după 27 de ani dacă mai faci muzică. Tata era director de marketing și eu eram rapper și e foarte ciudat. Când m-am apropiat de 27, vorba lui Cheloo, am zis că trebuie să îmi fac o carieră și m-am apucat de regie și am renunțat la muzică în 2014. Am renunțat de tot la muzică și a fost foarte nasol. Și nu știi că e un vis muzica, o iei ca pe un moft și am zis, băi, trebuie să fac ceva real, trebuie să încep să fac regie și am început să fac clipuri, dar la un moment dat, mi-am dat seama că nu funcționează. Am clacat la un moment dat, am ajuns nasol de tot, am ajuns la psihoterapie și mi-a zis psihoterapeutul „ce faci? fă ce-ți place”, mi-a zis să mă apuc din nou de muzică și dup-aia am scos Propaganda, Manele și dup-aia a bubuit toată cariera mea. Visele devin realitate. 

Cât de mult contează autenticitatea în procesul de creație?

Mi se pare că trăim în zona aia în care toată lumea poate să facă orice, orice e validat instant, toată lumea caută chestia asta. Mi se pare că e foarte greu să găsești personalitate, ca artist, și autenticitatea pentru mine înseamnă fix personalitate, asta am înțeles eu din treaba asta. E foarte greu, la un moment dat mă gândeam ce ușor e pentru copiii din ziua de azi să cânte, dar apoi am zis stai, mă, e foarte greu, e din ce în ce mai greu. Exact ce am povestit până acum. Tu poți să ajungi să cânți dar să ajungi în istoria oamenilor și în viața lor îți trebuie ani de carieră și ei să te accepte, pentru că poți să ajungi oricând să cânți, dar nu o să valoreze nimic, pentru că ceea ce valorează pentru ei e ce au trăit ei cu piesa ta. 

De unde îți tragi tu inspirația? Care sunt trăirile care dau naștere celor mai bune piese?

Mi-a zis-o Grasul pe asta. Vrei să scrii o piesă de dragoste? Desparte-te de gagica ta și o să scrii o piesă de dragoste. Durerea scrie practic piesele și orice piesă pe care o scrii, o scrii într-un moment de emoție, pentru că dacă nu o scrii într-un moment de emoție, nu transmiți emoția mai departe. De-aia toți oamenii care încearcă să scrie piese de dragoste fără acea emoție, piesele nu au nicio valoare și sunt gumă de mestecat. Când scrii o piesă de dragoste și vine din durere sau din despărțire, poți să simți că o simte publicul și toată lumea se regăsește în ea. 

 

Galerie foto (21)


Scrie un comentariu

trimite