Cântarul de sclavi

scris de Hamza Ioan • 24 Jul 2023 • 2 Comentarii

După decizia celor din conducerea UTA-ei de a nu acorda acreditări celor trei ziariști, tunurile multora din rețelele de socializare s-au îndreptat spre mine pentru decizia mea de a nu solidariza cu cei trei.

Nu am văzut nici un alt nume din restul celor care scriu în continuare sau fotografiază cronicile și fazele meciurilor disputate de UTA, deși nu am fost singurul care nu a reacționat la decizia clubului.

Mai mult, s-a făcut o fotografie ( și cunosc autorul) distribuită imediat pe site-urile de sport, unde eu apar singur la masa presei. Dar nu au explicat cei care au distribuit-o , că acel moment imortalizat de ei a fost regizat de cineva din cadrul persoanelor care au luat loc, până atunci și imediat după începerea meciului și până la finalul meciului, în scaunele destinate presei.

Întrebarea mea este : De ce ceilalți ziariști nu au solidarizat cu Luci și Andrei? De ce, ca niște lași, s-au furișat în camera de protocol timp de câteva minute , după care au sosit și au urmărit partida de la mesele presei ?

Revenind la solidarizare, recunosc și îmi mențin decizia pe care am luat-o.

NU pot solidariza cu Andrei Fuliaș, Lucian Valeriu sau Bulumac din moment ce cu câtva timp înainte lansau în articolele sau comunicatele lor ideea că aș fi sclavul clubului pentru o ciorbă sau un protocol. Eu nu pot , nu am cum să dovedesc faptul că nu am participat NICIODATĂ la , la niciunul dintre evenimentele organizate de clubul UTA. Ar trebui dovedit de cei care mă acuză, dar nu au cum. Nu am primit niciun ban pentru a scrie un articol la comandă. Scriu mereu sau descriu mai bine zis, ceea ce simt . Am jucat fotbal și am petrecut timp în colectivele sportive toată viața , am avut ocazii să pătrund deseori în intimitatea cluburilor sportive. N-am scris niciodată ”după ureche”.

Ceea ce pot afirma cu mâna pe inimă este : Da, am fost și sunt SCLAV ., Cel mai fidel SCLAV și voi rămâne până trăiesc SCLAVUL sportului.

Dacă eu sunt un presupus sclav al lui Meszar și a celorlați din ONG-ul UTA-ei, ceilalți care susțin mereu intențiile celor 4 oameni de afaceri de a preula clubul , nu sunt SCLAVII acestora?

Pe cântarul sclavilor îi puteam așeza și pe formidabilii suporteri pe cei care indiferent de timp, adversar , articole scrise în mass-media sau parcursul UTA-ei în campionate, sunt mereu prezenți încărcați cu energie în tribunele stadionului Francisc Neuman sau ale altor stadioane din țară.

Aceștia sunt adevărați sclavi, sclavi ce nu primesc bani sau cadouri pentru a răguși sunsțindu-și idolii, ci sclavi ai fenomenului FOTBAL.

Nu am scris nimic nici despre meciul de la Galați nici despre cel de vineri seara cu C FR Cluj.

Eu le consider încă meciuri de verificare , antrenorii , meciuri de omogenizare, dar aceste ” scuze” nu pot dura mult timp.

Deși suntem pe locuri fruntașe în clasamentele celor mai frumoase goluri înscrise ( cel al lui Rareș Pop și al lui Cooper) și a celor mai multe penalty-uri apărate( Iacob), echipa este departe de ceea ce se așteaptă arădenii. O mică îmbunătățire a jocului se observă, din păcate doar în primele minute ale jocului, până la , maxim, finalul primei reprize. Noi, atât spectatorii cât și ziariștii ne ia încă timp să învățăm numele corecte ale noilor jucători veniți. Nu mai vorbesc de relațiile de joc. Iar RĂBDAREA pe care o cere Mircea Rednic de la meci la meci, nu va rezista la infinit.

Singurul aspect ce ne mai liniștește puțin este evoluția atât în clasament cât și în jocurile prestate a mai multor echipe precum Poli Iasi, Dinamo, U Craiova 1948, Oțelul , dar adevărat, este prea devreme să ne pronunțăm.

Haide UTA!

Acesta este un articol de opinie care reflectă punctul de vedere al autorului, redactorul colaborator Ioan Hamza.