Urban sau rural? În ceea ce privește calitatea vieții și a administrației, trebui să reducem urgent discrepanțele. Și putem!
Eu cred că România acestor ani, România noastră, trebuie să fie o țară unită nu doar în cuvinte, ci și în fapte.
Astăzi, discrepanțele dintre urban și rural, dintre regiunile dezvoltate și cele mai puțin favorizate, creează o țară cu mai multe viteze. Aceste diferențe nu doar că frânează progresul la nivel național, dar în același timp afectează profund calitatea vieții cetățenilor. Însă viitorul apropiat, adică acest mandat legislativ și guvernamental, poate fi și trebuie să fie altfel.
Dezvoltarea echilibrată, bazată pe tranziția verde și digitală făcută în mod realist și responsabil, nu este din punctul meu de vedere doar o opțiune, ci și o direcție necesară pentru o Românie sustenabilă, echitabilă și prosperă. În această viziune – pe care eu o propun și o susțin – fiecare comunitate, fie ea urbană sau rurală, își găsește locul în construcția unei țări în care să te simți cu adevărat acasă.
În România, peste 40% din populație locuiește în mediul rural, dar contribuția economică a acestui segment este mult, enorm, sub potențial. Lipsa infrastructurii moderne, a serviciilor de bază și a oportunităților economice împinge tinerii să plece către orașe sau chiar în afara țării.
Un exemplu concret este accesul limitat la internet de mare viteză. În mediul rural, doar 56% dintre gospodării beneficiază de conexiuni la internet, comparativ cu peste 80% în mediul urban. Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, acest decalaj reprezintă o piedică majoră în calea dezvoltării comunităților rurale.
De asemenea, lipsa accesului la servicii medicale și educaționale moderne perpetuează inegalitățile. Este inacceptabil ca diferențele dintre școlile rurale și cele urbane să condamne generații întregi la un viitor incert.
Țările scandinave, cu toate problemele lor, pot fi un exemplu de succes în reducerea disparităților regionale și între mediul urban și cel rural.
Suedia, de exemplu, a investit masiv în digitalizarea regiunilor rurale, asigurând conexiuni ultrarapide la internet chiar și în cele mai îndepărtate comunități. Această infrastructură a permis dezvoltarea afacerilor locale, educație la distanță de calitate și telemedicină!
În Norvegia, energia regenerabilă a devenit motorul economic al multor regiuni izolate. Dezvoltarea parcurilor eoliene și hidrocentrale locale nu doar că a creat locuri de muncă, dar a transformat comunitățile rurale în exemple de sustenabilitate.
Gheorghe Falcă