Rugă la Păiușeni de Sf.Ilie
Păiușeniul este unul dintre satele frumoase ale județului Arad, unde tradiția și sărbătorile se păstrează cu sfințenie, oamenii sînt simpli dar cu frică de Dumnezeu, cinstesc pe Creatorul cerului și pămîntului: ,, pentru că Dumnezeu este cel care ne dă ploaia la vremea potrivită și tot el ne păzește de calamități și dezastre și de aceea noi se cuvine să-i cinstim numele,, spunea o femeie din Păiușeni.
Sărbătorile sînt ținute cu sfințenie pentru că la Păiușeni oamenii încă trăiesc simplu, așa ca în trecut, cu bun simț și au acea bunătate și omenie, așa cum era odată în România. Aici, pe Valea Păiușenilor, fiecare sărbătoare are o însemnătate aparte și dacă la Florii frumoasele fete păiușanane (și nu numai fetele) merg la biserică în straie populare cu sumne frumos brodate, de îți iau ochii, iată că la sărbătoarea de Sfîntul Ilie, este un obicei de a se ține o slujbă creștinească la ,,ruga de la capătul satului ,, .
Dumninică, 23 iulie, a avut loc ruga la Păiușeni, asa după cum este tradiția ca în fiecare an, de sfîntul Ilie să se adune la sărbătoarea satului toată suflarea de pe vale dar și din Chisindia ori din satele vecine. La oficierea slujbei de la troiță au luat parte trei preoți parohi, respectiv părintele Tripa Teodor din Păiușeni, părintele paroh Birău Alexa din Chisindia și părintele paroh Oarcea Florin de la Almaș, care au oficiat o slujbă prin care s-au rugat Atotputernicului Dumnezeu să ocrotească satul de calamități naturale, de grindină și inundații ori de foc și secetă.
Prezent la slujba religioasă a fost și Domnul Primar Ionel Pașca împreună cu domnul viceprimar Iustin Hatcu și cîțiva consilieri locali. După încheierea slujbei religioase, cei prezenți s-au adunat la scenă pentru a participa la programul artistic organizat în fiecare an de domnul Păiușan Nicolae, dînsul fiind consilier local , dar trebuie amintit în primul rînd că dumnealui este ,,sufletul ,, acestei frumos eveniment, beneficiind binențeles și de sprijinul total al Primăriei Chisindia și al domnului Primar Ionel Pașca. Deși a și plouat destul de bine, însă așa cum se întîmplă la pădure și la munte, a fost o ploaie repede și scurtă, apoi s-a înseninat din nou, iar oamenii din sat s-au adunat la cântec joc și voie bună, la a petrece împreună pentru că ,,Ruga de la Păiușeni,, este sărbătoarea satului, este momentul cînd toți fii satului sînt chemați de pretutindeni ,,acasă,, acolo unde și-au petrecut copilăria, iar atunci fiecare dintre noi simțim o chemare în suflet și ne dorim să fim parte la acea sărbătoare, poate pentru a stîmpăra dorul de casa părintească, de copilărie și de toți cei dragi pe care i-am lăsat acolo în sătucul nostru, pe care îl vom purta mereu în suflet cu drag. Și au venit fii ai satului plecați care pe unde soarta i-a dus, însă au răspuns prezent chemării locurilor dragi, ținînd să participe la sărbătoare împreună cu copiii lor, pentru ca nici aceștia să nu-și uite rădăcinile și s-au bucurat împreună cu cei de acasă.
Cîntecul și horele s-au ținut lanț pînă după miezul nopții, în ritmul muzicii ce răsuna pînă departe peste dealurile și pădurile Păiușeniului, ducînd parcă în zbor bucuria acestor oameni, care știu să muncească din greu, știu să fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru tot ce le-a dat, dar știu să și petreacă. Pe la miezul nopții am plecat, pentru că întotdeauna merg cu drag la Păiușeni dar cu greu plec dintre acești oameni minunați, pentru că am mulți prieteni aici, iar pe drum, rulînd aproape în relanti prin sat, mi-a venit în minte acel frumos cîntec din bătrîni, care astăzi nu se mai cîntă ,,Sătucul meu, din neagra depărtare ... un cîntec care mie cel puțin îmi umezește ochii întotdeauna.