RAMON, fraierul din provincie și șmecherii din capitală

scris de Vasile Zărăndan • 18 Feb 2023 • 0 Comentarii

”Ramon”, cea mai tare comedie ivită în spațiul cinematografic mioritic de după Revoluție, pariază pe o temă perenă a culturii dintotdeauna: curajul de a fi ridicol!

Și câștigă acest pariu cu brio, într-un film al cărui scenariu impecabil deapănă o poveste coerentă cap - coadă, fără scene de umplutură, sau situații trase de păr și al cărui regizor, Jesus del Cerro, stăpânește meșteșugul asocierii în cadre sugestive a întâmplărilor comice, astfel încât stârnește irezistibil pofta de râs a spectatorului și, mai ales, al cărui actor principal, Pavel Bartoș, pare a fi un fabulos Birlic, cu aerul lui de înger naiv, teleportat direct în paradoxalul București al Mileniului III.

De fapt, ceva asemănător se și petrece cu personajul principal, RAMONa (ultima vocală ”a” fiind aspirată, adică nici nu se aude și nici nu se vede, deoarece e scrisă cu cerneală simpatică!), care Ramon este un viticultor cumsecade, îndrăgostit de via lui, până cade peste el pacostea și face un ”coup de foudre”, o iubire fulgerătoare pentru o blondă fatală, un fotomodel bucureștean, ce tocmai filmase la el în podgorie o reclamă publicitară. Și atunci bietul bărbat lipsit de experiență erotică, dar lovit subit de amocul amorului, își părăsește via, satul (Struguracu de Sus) și cei trei prieteni viticultori ca și el și purcede spre capitală, un Don Quijote în căutarea Dulcineei del Bucale, ce apucase să-și facă cu dânsul un SELFIE (mai bine nu și-ar mai fi făcut!!!).

Iar Bucureștiul este pentru Bartoș/Ramon un prilej de a intra în tot soiul de buclucuri nostime, cu aerul lui de Švejk neajutorat și pe care șmecherii taximetriști bucureșteni îl sesizează imediat și îl taxează în consecință, lăsându-l numai în chiloți la margine de capitală.

Filmul trece în revistă cu un umor duios tendințele de racordare la noile mode a tinerilor din zilele noastre, de la vegetarienii obsedați de yoga, la bloggerii ce-și riscă pielea pentru a produce o știre de senzație.

Nu o să vă povestesc mai multe din peripețiile bravului viticultor provincial Ramon, care își va găsi, totuși, dragostea, în cele din urmă, chiar dacă, așa cum se întâmplă adesea în viață, iubirea lui va purta alt nume (și alt chip!), ci vă invidiez de pe acum pentru cura de râs pe care o să v-o provoace personajele minuțios ”construite” de către tandemul scenariști - regizor și care, cu siguranță, vă vor urmări multă vreme după ce veți fi părăsit sala de cinema.

Și vă invit la film, căci lui Pavel Bartoș, regizorului Jesus del Cerro și, în general, întregii echipe, le-a reușit o comedie stenică, ce stârnește mereu hototele de râs ale spectatorilor și care, la final, te face să regreți că au trecut așa repede cele două ore de proiecție!

Vasile Zărăndan