Purcărete & Goldoni la FITCA22

editat de Vasile Zărăndan • 13 Nov 2016 • 0 Comentarii

CRONICA DE SPECTATOR

Duminică seara, la Festivalul Internațional de Teatru Clasic (FITCA22), publicul arădean a avut întâlnire cu două nume de excepție: Silviu Purcărete – regizor de teatru de talie internațională și Carlo Goldoni cel care a dus arta dramaturgiei italiene pe culmile perfecțiunii. Rezultatul – piesa de teatru Cafeneaua interpretată de Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași - nu putea fi decât un regal teatral.

Cafeneaua lui Goldoni, unul din acele spații în care destine se intersectează și se încrucișează, în care secrete sunt dezvăluite și măștile personajelor cad lăsând la vedere trăsături autentice, vicii și virtuți, împliniri și eșecuri, constituie în viziunea autorului centrul lumii venețiene din sec XVIII. Dincolo de timp și spațiu însă, acest loc al trăirilor, al întâlnirilor și al regăsirilor are ceva din atemporalitatea unui loc magic. Fiecare dintre spectatori se poate regăsi, dacă renunță la masca sa cotidiană, într-unul din personajele-tipologii care populează această lume a vodevilului goldonian.

Cu oricâtă realitate palpabilă te-ar întâmpina, Veneția pare întotdeauna o ficțiune, un univers carnavalesc, o scenă de teatru, un labirint de o veselie stranie. În acest decor, Silviu Purcărete reconstruiește personajele lui Goldoni – de o diversitate socială contrastantă – redându-le viață, sentimente, trăiri. Clienți ai cafegiului Ridolfo, întruchipări ale binelui și răului, ale neputințelor și voinței, ale iubirii și frivolității, Placida, Flaminio, Don Marzio, Eugenio, Lisaura, Vittoria, Pandolfo par a veni dintr-o altă lume aducând cu ei destinul lor, visele, amintirile, valizele. Jovial, ospitalier și generos, Ridolfo – interpretat magistral de Teodor Corban – reușește, prin farmecul său discret, să îi convingă să își dea jos măștile și să i se destăinuie. Povești de viață prind astfel contur iar spectatorul devine captiv în această creație regizorală de excepție.

Scenografia spectacolului realizată de Dragoș Buhagiar reușește să reconstituie pentru ochii spectatorilor această lume fluidă oscilând între real și imaginar, între mască și adevăr, liniște și muzică între întuneric și lumină, care este însăși esența Veneției. Ca spectator, ai impresia că ai trecut granițe, ape, secole și că ești acolo, pentru un timp, la intâlnire cu destinul în cafeneaua lui Ridolfo.

Dincolo de comicul savuros ce derivă din gesturi, dialoguri, răsturnări de situații, mimică expresivă, dincolo de această veselie contaminantă există în vodevilul lui Goldoni, pus în scenă în felul său inconfundabil și nonconformist de către Silviu Purcărete, o profunzime, o melancolie, o stare de spirit ce rămâne spectatorului mult timp în suflet după vizionarea acestui spectacol.

Adriana Filip

P.S. I-am admirat, i-am apreciat, i-am aplaudat îndelung pe actorii: Teodor Corban, Călin Chirilă, Ionuţ Cornilă, Constantin Puşcaşu, Petronela Grigorescu, Andreea Boboc, Haruna Condurache, Constantin Avădanei, Horia Veriveş, Daniel Busuioc, Petru Ciubotaru, Puşa Darie, Gelu Zaharia, Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spătaru, Radu Homiceanu, Cosmin Panaite, Grigore Andrei Sava, Adrian Marele, Lucian Valacu. Muzica spectacolului, semnată de Vasile Șirli, ne-a fascinat.