-6°C
Profile în câteva „linii”: NICOLAE IOȚCU
În iunie 2014, am făcut parte dintr-o delegație de 20 de arădeni, formată din reprezentanți ai administrației, ai mediului de afaceri și ai celor două universități arădene, în Regiunea Autonomă Kurdistan (Republica Irak). Delegația arădeană era condusă de NICOLAE IOȚCU, atunci președinte al Consiliului Județean Arad. Îl cunoșteam destul de puțin, iar opiniile mele despre oamenii politici nu le-am preluat nicicând de la alții, preferând să-mi asum un punct de vedere, ca urmare a unor observații proprii. Deci, nu știam aproape nimic despre NICOLAE IOȚCU și am fost surprinsă de prestația impecabilă ca șef al delegației arădene, aflat în situația de a susține alocuțiuni despre oportunități arădene, la întâlnirile oficiale cu premierul și guvernatorul Kurdistanului.
Am rememorat momentul primei întâlniri oficiale cu NICOLAE IOȚCU, despre care folclorul urban relata că a finanțat campania împotriva mea ca rector, în paginile unui ziar arădean, care a și plătit o sumă importantă de euro, în urma unei hotărâri judecătorești. Nici nu mai are importanță dacă este sau nu adevărată această informație. Cert este că am descoperit un om politic cu un DISCURS LIBER IMPECABIL, fapt destul de rar în „lumea” politică post decembristă. Documentându-mă pe internet pentru acest articol, am reținut activitatea parlamentară în cifre a lui NICOLAE IOȚCU, ca lider al grupului parlamentar al PDL: luări de cuvânt: 87, din care 8 declarații politice; 17 propuneri, din care 8 promulgate; 1 Moțiune de cenzură; membru în 2 comisii de mediere. Dar se știe că activitatea politico-administrativă a lui NICOLAE IOȚCU a luat sfârșit ca urmare a unui moment dramatic din existența sa, care l-a determinat să înceapă un nou „drum” în viață, valorificându-și studiile efectuate în economia turismului și mai mult decât atât, să construiască un BRAND DE SUCCES pe plan național și regional și anume HANUL „MOARA CU NOROC”. Construit în perioada 1830-1837, cu destinația de a păstra cereale din zonă, apoi naționalizată, „MOARA CU NOROC” a devenit o clădire cu profil industrial, iar după ‘89, gestionarea defectuoasă a acesteia, a dus la o degradare continuă, precum s-a întâmplat cu numeroase clădiri și fabrici din România. NICOLAE IOȚCU, împreună cu doi colegi, a achiziționat „Moara” și a început un proces dificil de reconstrucție, în care puțini arădeni credeau. Sunt sigură că a fost o muncă titanică de reabilitare și de păstrare a arhitecturii și a elementelor originale, restituindu-se în acest fel o clădire emblematică, construită în secolul al XIX-lea, de fapt un PATRIMONIU CULTURAL ȘI TURISTIC al locului. Deschiderea Hanului „Moara cu noroc” a avut loc în anul 2012, cu o singură sală, în prezența elitei politice și administrative arădene. Au fost adăugate noi săli și facilități, păstrându-se însă, tradiția populară și gastronomică, ceea ce este lăudabil. În drum spre Moneasa, de maxim două ori pe an, mă opresc la dus sau la întors la „Moara cu noroc” și încep să cred că reprezintă mai mult decât un „popas de poveste”, cum este ea considerată în zonă, ci o demonstrație vie că o VIZIUNE culturală și turistică dublată de PROFESIONALISM poate reda prezentului strălucirea de altădată. „Moara cu noroc” constituie deja un BRAND NAȚIONAL, având oaspeți din EUROPA, dar și din SUA, CANADA, AMERICA DE SUD, constituind un model privind modalitatea de promovare în spațiul virtual. Știam că NICOLAE IOȚCU are idei interesante privind turismul din județul Arad și i-am solicitat câteva opinii, dar am primit pe mail, o strategie coerentă și realistă privind dezvoltarea și promovarea turismului de nișă în MONEASA, LIPOVA, SĂVÂRȘIN, INEU, ARAD, GHIOROC, ȘIRIA, ce ar trebui cunoscute și luate în considerare de către decidenții în domeniu. Fără îndoială, NICOLAE IOȚCU ne va surprinde în viitor prin fapte și nu numai prin idei și propuneri, de aceea în finalul articolului, o urare devenită tradițională, SUCCES, în continuare.
Lizica Mihuț
