PISICA ALBASTRĂ, tăind calea vieții la Sala Studio
Duminică seara, 27 Iunie, a avut loc la Teatrul Clasic “Ioan Slavici” premiera spectacolului“Pisica Albastră”, realizat de către actrița Iulia Alexandra Dinu după textul lui Emil Cătălin Neghină.
Acest spectacol ne invită să călătorim în universul unei tinere care și-a dedicat toată viața scenei, deși nu a fost niciodată fericită.
Ea e pisica albastră, a rămas fără părinți, iar din această cauză o crește bunica ei, care nu o educă cu vorba bună, ci cu bătaia.
Aceasta a crescut la circ, deoarece bunica ei din asta își câștiga existența, iar la vârsta de șase ani îi croiește nepoatei sale primul costum de circ, și anume cel de pisică albastră.
A fost pentru prima dată în viața ei când a urcat pe scenă, jucând rolul unei pisici, a devenit din ce în ce mai apreciată, însă bunica ei o bătea în continuare.
Avea un singur prieten, Pierrot, el mereu o asculta și o înțelegea și s-a creat între ei o legătură de suflet.
Pe lângă Pierrot mai avea un refugiu, elefanții, iubea atât de mult elefanții, considerându-i animale fantastice desprinse parcă din poveste, simțindu-i foarte aproape de sufletul ei, privindu-i adeseori cu încântare. Un suflet de copil ce se pierde în lumea asta mare, dar, din fericire, nu mai e singură pe lume, îl are pe Pierrot și pe elefanți.
În adolescență a decis să fugă de acasă, să nu mai vadă nici circul, nici pe bunica ei care o maltrata spunându-i mereu că nu e bună de nimic.
A decis să lase trecutul în urmă, după ce se îndrăgostește de un pianist și fuge de acasă, însă ceva o trage înapoi spre scenă, spre circ, dorul de Pierrot, de elefanți, de orchestra cu care cânta în diferite orașe.
După un an de zile află că bunica ei a murit, îi pare rău mărturisind că o iartă pe bunica ei pentru tot ce i-a făcut.
Abandonată de părinți, până și bunica ei care o bătea mereu moare în cele din urmă, rămâne doar un artist de circ cu sufletul gol ce slujește scena, respiră aerul ei, doar pentru a uita un trecut dureros.
Reprezentația începe cu pisica albastră care mărturisește că în loc de flori și aplauze își dorea o familie fericită.
Luminile și muzica sunt folosite în spectacol pentru a marca unele momentele și pentru a ne duce cât mai adânc în acea atmosferă.
Așadar a fost un spectacol sensibil, plin de originalitate, care ne-a purtat în lumea circului. Decorul a fost minimalist , reprezentând o arenă de circ.
Costumele și decorul sunt realizate de către Irina Chirilă, light design Lucian Moga și Alex Dancu, mișcare scenică Maura Cosma, sunet George Dancu, lumini Sergiu Poenar ,regia tehnică Elena Ivașcu.
Gabriela-Alisa Gui