Dumnezeu a dorit ca la marginea județului Arad să trimită într-o parohie mică ce e drept, dar cu oameni deosebiți, credincioși și  buni, un preot tînăr, dar care pune  mult suflet pentru  bisericuțele pe care le păstorește, și pentru enoriași.  Satele Lazuri , Groși și  Mermești (com.Vîrfuri) sînt păstorite de  preotul Ionuț Silviu Buda care a preluat parohia  în luna decembrie 2015. La invitația dînsului am ajuns pe aceste frumoase locuri din comuna Vîrfuri, la margine de  județ  Arad, pe drumul ce leagă Vîrfurile de Beiuș (BH) pentru că a dorit să facem cunoscute aceste minunate locuri, oamenii de acolo și parohia dînsului. 

Am cunoscut oameni deosebiți aici, am stat de vorbă, am ascultat povestiri despre trecutul acestor locuri, dar mai presus de toate am dorit să cunosc personal locurile de aici, iar părintele Ionuț Buda este un ghid de excepție așa că alături de dănsul cu o mașină 4x4 am mers pe firul văii ,,Leuca,, dorind să văd aceste locuri minunate ,iar ceea ce am văzut aici m-a inpresionat, sălbăticia acestei frumoase văi, dar și aerul extrem de curat, răcoarea  pădurii de jur împrejur  și locurile frumoase de aici. 

Pe vremuri aici exista o cale ferată forestieră ce ajungea pînă la Vîrfurile, și tot aici existau mine de aramă și steampuri. Este o zonă extrem de frumoasă pentru agro-turism dar din păcate nemediatizată. Ne-am întors în Lazuri o localitate mică dar frumoasă, denumirea venind de la ,,a lăzui,, - a tăia pădurea și a scoate rădăcinile făcînd loc culturilor. Satul apare pe la 1427 sub denumirea de Laturfalwa, iar pe la 1650  aparține cetății Ineului, apoi la 1659 este al contelui Tokoly. Părintele m-a condus și la frumoasa biserică din Lazuri, construită începînd cu anul 1945 și finalizată în anul 1954 care  poartă hramul celei vechi. În 1754 în satul Lazuri exista o biserică de lemn cu Hramul Adormirea Maicii Domnului,, înlocuită cu alta la 1814 tot din lemn iar la 1945  sa demolat și s-a construit actuala biserică. 

Acolo  în curtea bisericii din Lazuri am avut ocazia să cunosc  un om  de 87 de ani, care își amintește bine cum s-a construit biserica , își amintește   anii  copilăriei ,  cum au venit tancurile sovietice și au trecut prin sat, apoi Diviziile Române, Tudor Vladimirescu, apoi Horia, Cloșca și Crișan și multe alte lucruri care  se pierd în negura timpului dacă nu avem curiozitatea de a ne cunoaște trecutul(vezi video). Am ajuns de asemenea și la Biserica de lemn de la Groși, un sat mic chiar la limita cu Județul Bihor, pe Dealul Mare, pasul peste care trece șoseaua (altit. 652 m) spre Bihor. Prima biserică De la Groși ,  despre care se cunoaște a fost construită între 1754 – 1760 și se pare că a fost adusă de la Țohești (Hălmagiu) iar în 1927  a fost înlocuită cu actuala biserică  tot din lemn  care ne aduce aminte de vremile de mult trecute, de faptul că oamenii, erau mult mai credincioși în trecut și cu mult sacrificiu au construit biserici atunci așa cum au știut ei. Se spune că unele biserici din lemn au fost chiar strămutate de la cîmpie la deal pe vremea Austro-Ungarilor ,  atunci cînd pe vremea Împărătesei Maria Tereza s-au sistematizat satele din Transilvania, construindu-se sate noi cu străzi drepte. Tot atunci s-a ordonat ca domnii de pămînt (Grofii) să construiască biserici noi din piatră și cărămidă în satele unde aveau moșiile, iar cele vechi din lemn să fie donate satelor de munte și deal. Pe valea Mureșului se spune că au fost aduse biserici cu plutele în amonte, iar plutele au fost trase cu cai de pe maluri în sus pe Mureș. Pe talpa  stîngă a fiecărei  biserici strămutate  trebuie să existe încrustat în lemn numele localității de proveniență. Chiar dacă Austro-Ungarii ne-au asuprit, trebuie să recunoaștem că ne-au lăsat și multe lucruri foarte bune, care au dat un avans tehnic dar și cultural Ardealului și Bucovinei. Primele căi ferate înguste din România li se datorează lor, și alte tehnologii  care ne-au ajutat. 

Revenind la Biserica din Groși, care necesita reparați  majore și pentru care era greu de obținut fonduri, iată că  astăzi s-au găsit  soluții pentru a se construi o biserică nouă în aceste locuri bincuvîntate, pentru că atunci cînd Dumnezeu are un plan de îndeplinit  trimite oameni să-l slujească dar trimite și îngerii lui să ducă acel lucru la bun sfîrșit. Nimeni nu ar fi crezut că la Groși se va mai construi vreodată biserică nouă  , era greu financiar  să fie  reparată  biserica actuală, însă DUMNEZEU A HOTĂRÎT altceva și atunci cînd Dumnezeu are un plan cu siguranță că îl va îndeplini.

Este o bucurie pentru enoriași, dar și pentru Părintele  acest lucru, pentru că așa cum spune Biblia în Luca  18:27: ,,Ce este cu neputință la oameni  este cu putință la Dumnezeu,,. Părintele  spunea că se bucură mult că Dumnezeu l-a trimis pe el să îl slujească în acest loc , l-a trimis acolo unde  era nevoie, pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu și a sluji acești oameni minunați. De altfel părintele Ionuț Silviu Buda este  foarte atașat sufletește  de oamenii de aici și de aceste locuri frumoase.

Am ajuns și la Mermești în urmă cu două zile pentru că înserarea ne-a prins atunci în Lazuri și era cu neputință să continuăm. M-a impresionat faptul că și aici părintele se stăduiește să aducă îmbunătățiri bisericii, pentru că în suflet are și acest lăcaș sfînt, dorește ca  oamenii să poată participa la slujbe în condiții bune. În anul 1755 satul nu avea biserică, ci era filie la parohia din Vîrfurile și abia în anul 1767 este construită aici o biserică de lemn cu hramul ,,Bunavestire", iar în sec XIX-lea a fost înlocuită tot cu una de lemn, tot cu hramul celei vechi. În 1928 se construiește o altă biserică de lemn , purtînd același hram care a fost demolată și înlocuită cu actuala biserică din zidărie fiind sfințită la 28 octombrie 1979 de Episcopul  Gherasim. 

Am cunoscut aici oameni care mi-au rămas aproape de suflet, pe care sper să-i revăd curînd, pentru că omenia și căldura cu care ne-au primit m-au făcut să-i îndrăgesc, dar și locurile de aici sînt parcă dintr-o altă lume. Nicăieri nu este mai valabilă acea zicală ,,Codrul este frate cu Românul,, ca la Mermești. Dumnezeu mi-a dat posibilitatea să cunosc multe locuri frumoase, însă nicăieri nu am văzut ulița satului trecînd  prin pădure ca la Mermești (Despre acest loc de basm  voi scrie cu altă ocazie). Locuri superbe, dar necunoscute, pentru că nu sînt promovate din păcate. 

Am plecat înapoi spre Arad și pe drum mă gîndeam la aceste locuri minunate dar și la faptul că ,, Dumnezeu poate de multe ori întîrzie în a da fiilor săi ceea ce au de trebuință, dar niciodată nu uită de ei,, și atunci cînd crede el dăruiește, trimite oameni înainte pentru a-i netezi cărările, și mai cred cu tărie că acest  preot tînăr a fost trimis acolo de bunul Dumnezeu.