Se întâmplă uneori să îl auzi pe câte un cunoscut exclamând nostalgic: - Viața mea e un roman! Și acest lucru este perfect adevărat, căci miracolul vieții fiecărui om poate fi un roman, numai că întotdeauna este nevoie de un scriitor, pentru a desluși, a decupa și apoi a scrie acel roman, așa cum în fiecare bloc de marmură se află ascunsă o posibilă statuie, dar e nevoie de ochii și mâinile sculptorului, pentru a o elibera de restul materialului.

Or, de astă-dată, hazardul a aranjat astfel zarurile la masa verde a Cazinoului Destinului, unde se joacă barbutul existenței omenești, încât Codin Maticiuc, un tânăr scriitor foarte talentat (lansat cu brio de către criticul Alex Ștefănescu în Anul Domnului 2014 cu romanul insolit ”Consumatorul de suflete”), să dea prin 2016 pe prima pagină a unui ziar din Florida (”Miami Herald”) peste o știre despre leii, duși la Grădina Zoologică, a unui interlop român, Nuțu Cămătaru, proaspăt arestat de către autoritățile de la București și care cică și-ar fi aruncat dușmanii drept hrană fioroaselor feline.

Radarul de scriitor al lui Codin Maticiuc s-a activat imediat (i-a căzut fisa, cum s-ar exprima Nuțu Cămătaru) și a intuit că acest fapt ar putea fi nucleul epic al unei viitoare cărți de succes.

Întors în România, autorul, el însuși un personaj parcă scăpat dintre filele celui mai valoros roman scris vreodată în limba română (”Patul lui Procust” - Camil Petrescu), un Fred Vasilescu multimilionar, obsedat de scriitori și literatură, reușește să se introducă în lumea celui mai faimos interlop român, Nuțu Cămătaru, cu scopul mărturisit de a scrie o carte despre viața lui.

Și astfel s-a înfiripat volumul ”Dresor de lei și de fraieri” - viața lui Nuțu Cămătaru, carte publicată la Editura Bookzone și lansată în capitală mai zilele trecute.

Codin Maticiuc, aidoma unui cronicar pe lângă domnitorii din Țările Române, a stat vreme de 5 ani de zile în preajma lui Ion Balint, cunoscut în lumea întunecată bucureșteană cu numele de scenă Nuțu Cămătaru.

Ca un scrib fidel, plasat strategic în stânga faraonului, Codin l-a asistat pe Nuțu la petreceri, la botezuri, unde interlopul trebuia să-și îndeplinească rolul de NAȘ, la un grătar (sau mai multe) pe la diferitele lui reședințe, la întâlniri ”de afaceri” cu alți parteneri mai mult sau mai puțin deocheați, la prepararea vinului din strugurii cumpărați din Obor, sau la pușcărie, unde Nuțu își vizita fiul cel mai mare (pe Nuțulică), sau unde, mai târziu, va cădea din nou și el, căci a executat, până în prezent, 18 ani de bulău bătuți pe muchie.

Cu aceste diferite prilejuri aflăm și noi, cititorii, despre malefic-pitoreștile personaje, care l-ar face gelos pe romancierul Eugen Barbu, maestrul descrierii lumii hoților și șuților mahalalelor (Groapa lui Ouatu, Cuțarida) Bucureștiului în celebrul roman ”Groapa”: Mitică Machedonu, Pasaris, Vancică, Fane Spoitoru, Gică Boeru, Sandu Hingheru, Gigantu, NAȘUL povestindu-i autorului crâmpeie din spectaculoasa lui biografie.

Căci Nuțu a fost precoce și debutul și l-a făcut pe când era încă minor, cu tentativă de trecere a frontierei, urmată imediat la majorat de ”un tun” de 180 de butelii de aragaz dat economiei socialiste, fapt ce i-a adus o primă de 6 ani de pușcărie, apoi, imediat după Revoluția din 1989 eliberarea, părăsirea, acum legal, a României și înrolarea, pentru 2 ani, în Legiunea Străină. Un timp suficient pentru ca Nuțu Cămătaru să-și desăvârșească ucenicia la nivel internațional, împrietenindu-se și învățând meserie de la infractori celebri, refugiați și ei de brațul lung al legii sub umbrela protectoare a Legiunii, până ce, la un moment dat românul nostru a conștientizat că deja deține un potențial cu mult mai mare decât cei 3.000 de dolari pe lună, pe care-i câștiga luptând sub drapel francez.

Așa că Nuțu s-a întors în România și împreună cu fratele mai mic, Sile Cămătaru (Vasile Balint) și alți camarazi, au pus pe roate diferite afaceri, restaurante, firme de pază și protecție, cluburi, făcând mereu echilibristică la limita legii. Lege, care a devenit tot mai aspră cu el, într-un raport direct proporțional cu creșterea faimei lui. Căci Nuțu Cămătaru va începe de acum înainte să fie privit (și judecat) nu ca o persoană privată, ci ca un ȘEF DE CLAN, ca liderul unui ”grup infracțional organizat”. Și, pe cale de consecință, condamnările primite vor fi pe măsură.

Și nu v-am dezvăluit nici unu la sută din conținutul cărții și garantez cititorului că va parcurge cu sufletul la gură paginile, căci ne aflăm în universul dur al lui Mario Puzo din celebrul roman (și apoi film) ”Nașul” (inclusiv maneliștii Florin Salam sau Adrian Copilu Minune, fiind corespondenții autohtoni ai lui Frank Sinatra, cel aproiat de Cosa Nostra), iar Codin Maticiuc dovedește inteligență de prozator matur, structurând ingenios cele 10 capitole ale cărții. Un bonus în plus autorului pentru pasajele geniale, în care scriitorul ne prezintă evenimentele așa cum sunt ele văzute prin ochii (și analizate prin creierul) câinelui Aziz, Rottweiler-ul preferat al lui Nuțu.

Las cititorilor plăcerea de a descoperi cele mai palpitante întâmplări petrecute în lumea clanurilor bucureștene, dar și ”fața umană” a lui Nuțu Cămătaru, care se conduce după un anumit cod al onoarei, ce exclude, de exemplu, bătaia cu cuțitului sau folosirea armelor de foc și nu acceptă consumul sau ”afacerile” cu droguri.

Să mai amintesc, ca o picanterie a tranziției românești, că mai mulți lideri marcanți ai Partidului Social Democrat au fost atrași, într-un mod sau altul de carisma magnetică a liderului Clanului Cămătarilor: premierul Adrian Năstase n-a fost străin de băgarea la un moment dat a lui Nuțu ”la zdup”, deoarece râvnea la pușca de vânătoare Holland a acestuia și ironia sorții a făcut să se întâlnească ulterior amândoi la ”mititica”, Mircea Geoană a beneficiat și el într-o campanie electorală de banii ”inamicului public nr. 1”, nerecunoscătorul Marian Vanghelie a fost susținuit sistematic de către Naș pentru a câștiga Primăria Sectorului 5, dar trandafirul sălbatic, pardon, cireașa de pe tortul PSD-ului a fost Liviu Dragnea, carele, în momentul dramatic când intra ”la bulău”, îi trimitea vorbă NAȘULUI Nuțu Cămătaru, că-l roagă să-i asigure protecția în acea lume a închisorilor, pe care, iată, anti-eroul nostru o controla de afară, de la distanță, de la herghelia lui de armăsari de la periferiile Bucureștiului, cai vânduți cu câte 50.000 de euro perechea.

Închei visând să văd și un film după această carte, dar un film în care Codin Maticiuc să aibă înțelepciunea de a-și angaja un scenarist profesionist (căci meseria de scriitor și cea de scenarist sunt două îndeletniciri complet diferite!!!) și, desigur, să-l aducă ca regizor pe venerabilul Francis Ford Coppola, cel care a făcut nu numai ”Nașul”, ci și două filme cu subiecte românești: ”Dracula” și ”Tinerețe fără tinerețe” (MIrcea Eliade).

Iar NAȘUL Nuțu Cămătaru sper să aprecieze ”favoarea” (ca să rămânem în limbaj mafiot) ce i s-a făcut, căci, dacă va mai pomeni cineva numele lui peste 50 de ani, atunci când nimeni nu-și va mai aminti cine au fost prim-miniștrii României, sau Guvernatorii Băncii Naționale, aceasta se va datora numai și numai scriitorului Codin Maticiuc, la fel cum amintirea lui Lică Sămădău e vie și astăzi doar mulțumită lui Ioan Slavici.

Vasile de Zărand

(Foto Credit: Codin Maticiuc)

UPDATE: