SUPERSTIŢII 1 MARTIE. SUPERSTIŢII MĂRŢIŞOR

Nici culorile nu au fost alese întâmplător; roşu simbolizează viaţa, adică femeia, iar culoarea alb, înţelepciunea bărbatului.

Acestea începeau să confecţioneze micile simboluri încă din iarnă, prin împletirea firelor de lână, cânepă sau mătase, la care adăugau pietricele vopsite în aceleaşi culori.

Mai târziu, în Moldova şi Bucovina acestea erau confecţionate din monede, legate cu un şnur împletit din fire subţiri de lână şi mătase din aceleaşi culori. Moneda era după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi vreme bună în tot anul.

Fetele îl purtau la gât timp de 12 zile, apoi îl prindeau în păr şi îl ţineau până când înflorea primul pom sau până la sosirea berzelor. Şnurul se agăţa de o creangă înmugurită, iar cu moneda fetele cumpărau caş, pentru ca tot anul să fie frumoase şi protejate de soare.

În vechime, acest rit aducea foloase şi pentru recolta de peste an, astfel că agăţatul şnurului în copac îi ferea de îngheţ şi favoriza roade bogate.

De asemenea, celor tineri se ofereau mărgele colorate înşirate pe un lanţ, gest care semnifica puterea şi norocul, iar Mărţişorul se purta de dimineaţă până la răsăritul soarelui.

În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spălă cu apa adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv, iar în zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi sănătoase şi frumoase, obicei care se păstrează şi astăzi. Ele pvor purta mărţişoarele până când cucul va începe să cânte, sau până înfloresc primii trandafiri sau cireşi.

Cu timpul însă, obiceiul s-a inversat în Bucovina. Astfel, în zona Gura Humorului-Câmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfăţaţi bărbaţii, femeile fiind cele care oferă mărtişoare sau mici obiecte simbolice.
În Dobrogea, tradiţiile spun că mărţişorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului.

În satele transilvănene, mărţişorul este agăţat de poartă sau la ferestre pentru a îndepărta relele şi blestemele.

Începutul lui Martie cumulează o serie de semnificaţii importante, căci ne situăm la început de an, în preajmă echinocţiului de primăvară, 21 martie. O valoare aparte îi era atribuită de către strămoşi care sărbătoreau pe 1 Martie Anul Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol, pe care o numeau "Matronalia", închinată zeului Marte.

Multe dintre legendele Mărţiuşorului povestesc despre Baba Dochia că toarce firul Mărţişorului, reprezentând cele 365 (sau 366) de zile.

Se spune că aceasta şi-a necăjit nora pe care a trimis-o pe ger la râu să albească un ghem de lână neagră. Impresionat de durerea fetei, Iisus i se arată acesteia şi îi dă o floare roşie. Numaidecât, ghemul devine alb şi, întoarsă acasă, o convinge pe Dochia că primăvara a sosit.

Dar vremea se schimbă, iar Baba Dochia, care se dezbracă de cojoace, îngheaţă cu oile ei, transformându-se astfel în stană de piatră. Conform mitului, rocile sunt cele de pe muntele Ceahlău.

Martisorul, incepea sa fie purtat, dupa unele traditii, nu la 1 martie, ci la aparitia pe cer a Lunii Noi in timpul lunii martie. Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete.

Martisor se numeste insa si cadoul facut de 1 martie. In ceea ce priveste modul de confectionare, martisorul tine de traditia Dochiei. Acesta este facut din doua fire colorate si rasucite, simbolizand iarna si vara, de care se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. Dupa unele informatii etnografice, in vechime snurul se impletea din lana alba si neagra, fara sa mai fie innobilat cu monede sau, in conditiile contemporane, cu obiecte artizanale.

Snurul reprezenta "funia anului" care impletea zilele celor doua anotimpuri de baza, iarna si vara. Toate traditiile despre Dochia intaresc ideea ca romanii au avut un an structurat pe eterna opozitie a contrariilor: lumina - intuneric, vara - iarna, cald - frig, fertilitate - sterilitate, viata - moarte. In legendele Dochiei sunt amintite, aproape fara exceptie, vara si iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara si nu primavara.

Dupa traditie, martisorul se purta la mana si nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor si nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoaba purtat la gat sau in piept, fara sa mai pastreze semnificatia initiala.

Unele informatii etnografice sustin ca momentul cand martisorul se purta legat la mana sau agatat la gat era decis de aparitia pe cer a Lunii Noi, in cursul lunii martie. Alaturi de semnificatia calendaristica amintita mai sus, martisorul era facut cadou si pentru asigurarea sanatatii, belsugului si pastrarea frumusetii de-a lungul anului. Durata purtarii martisorului varia in functie de zona etnografica: pana la Macinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau pana la infloritul pomilor fructiferi, a vitei de vie, a macesilor, a trandafirilor.

Sursa romaniatv.net