Gânditorul şi umbra sa
În cea de a doua zi a celei de a doua ediţii a Festivalului de ştiinţe umaniste DESPRE ADEVĂR, festival organizat de Centrul Municipal de Cultură Arad, în sala mare a cinematografului ARTA au conferenţiat doi profesori care ne-au pus pe gânduri. Dacă cel dintâi, sociologul Barbu Mateescu, ne-a pus în faţă o tulburătoare oglindă a statisticii privind poporul român, cel de-al doilea vorbitor, filosoful Gabriel Liiceanu, luându-ne prieteneşte de mână, ne-a plimbat pe bulevardele gândirii din Atena lui Socrate până în Copenhaga lui Kirgegaard, atrăgându-ne subtil atenţia asupra diferenţei dintre gândirea comună („de turmă”, cum ar zice mai răspicat Nietzsche) şi gânditul pe cont propriu. Şi când intervine acest tip de gândire. DACĂ intervine ...
Personal, aş fi fost teribil de interesat să-l aud pe distinsul filosof explicând şi ce se întâmplă cu gândirea unor oameni, atunci când fac „experienţa NUMINOSULUI”, sau cu gândirea acelora cărora li se face „strania onoare” de a purta STIGMATELE, dar poate aceasta să fie tema unei conferinţe viitoare.
Vasile Zărăndan