După 53 de ani de activitate: "Nu se va ajunge la o desfiinţare a sportului în România, dar ne vom bălăci într-o mediocritate totală"
A intrat în ceea ce se numeşte activitate de primă ligă în baschetul românesc în 1965 ca jucător la CSU Galaţi. De atunci au trecut 53 de ani neîntrerupţi în elita sportului cu mingea la coş din România, fie ca jucător, antrenor, director tehnic, şi chiar preşedinte (fie la Galaţi, Braşov, Dej, Cluj, Timişoara sau Arad). Se identfică, alături de Marcel Urban, cu toate performanţele baschetului arădean din 2002, de când a "descălecat" pe malul Mureşului. Este vorba despre profesorul Dan Moraru, actualul consilier tehnic al FCC ICIM Arad, cel care aduce un plus imens de experienţă celei mai performante grupări din istoria sportului arădean.
- Cum arată baschetul actual în România faţă de cel pe care l-aţi descoperti acum 53 de ani?
- Ca principii de bază la fel, dar îmbunătăţit ca agresivitate şi ritm de joc. Asta datorită jucătorilor streăini care aduc o altă mentalitate şi altă pregăătire fizică şi tehnică de bază. Baschetul românesc a scăzut valoric datorită numărului mic de practicanţi al acestui joc în raport cu numărul de practicanţi până în anii 90. Vina este a legislaţiei care pe an ce a trecut s-a înrăutăţit şi datorită acestui lucru neexistând această legislaţie care să sprijine sportul. A scăzut principala formă de atragere a copiilor şi numărul mic de practicanţi ese scăzut.
- Este o problemă şi la nivel tehnic, al celor care pregătesc viitorii baschetbalişti?
- Diferenţa valorică între profesorii şi antrenorii de dinainte de anii 90 şi cei de după 90 nu e chiar atat de mare. Din contră. Cei care predau acum jocul de baschet la nivel de copii şi juniori au avantajul că au posibilităţi de informare teoretică mult mai mare. A scăzut totuşi nivelul jucătorilor care ajung la seniorat şi nu doar valoric ci şi numeric. Până în anii 90 numărul copiilor care practicau baschetul a fost aproape de 10 ori mai mare de dinainte de 90. Aceasta e cauza principală pentru care a scăzut nivelul, la o bază de 10 ori mai mare ca azi vârful piramidei era mai înalt şi numărul valoric tehnic şi numeric al juniorilor era mai mare. Pentru că orice copil sau juniori pe lângă cunoştinţele învăţate de la tehnicieni contribuie şi el prin calităţile motrice individuale.
- Dacă aţi avea toate frâiele în mână, ce aţi schimba pe termen scurt şi ulterior pe termen lung în baschetul românesc?
- Dacă am avea o lege a sponsorizării bună, aş obliga cluburile să aloce din sponsorizări cel puţin 25% pentru copii şi juniori, deci i-aş obliga să-şi facă grupe de copii şi juniori. Iar dacă asta s-ar putea întâmpla, evident că pe termen lung aş scădea obligatoriu numărul de străini în echipă, însă doar atunci. Degeaba se spune că datorită numărului mare de străini pe care îi acceptă federaţia nu au loc jucători români. E greşit, sunt puţini jucători români pe generaţii care să facă faţă la nivel de seniori.
- La ora actuală, cu atâtea probleme cum se vede viitorul sportului românesc, şi al baschetului în special?
- Nu se va ajunge la o desfiinţare a sportului în România, nu e posibil pentru o naţie aşa ceva, dar se va bălăci într-o mediocritate totală. E firsc să fiu trist, şi pot face o comparaţie forte bună, în sensul că am fost antrenor al naţionalei de seniorare în perioada 89-90 şi apoi în 2008, iar diferenţele între cele 2 loturi e extraordinar de mare valoric şi mai ales tehnic.