“Aducerea la pupitru a unor dirijori cu variate maniere de exprimare și de conducere muzicală reprezintă, pentru orice ansamblu orchestral, provocări și, mai ales, o garanție a alungării riscului de plafonare. În acest context, concertul de joi seara se prefigurează a aduce un binevenit aer de prospețime și de nou, prezența maestrului Carannante și a pianistului Fabrizio Soprano concretizându-se într-o invitație de nerefuzat.” – dr. Alin Văcean, manager al Filarmonicii de Stat Arad.

Dirijor şi compozitor, Giuseppe Carannante dezvăluie de fiecare dată în programele sale simfonice ambele laturi ale educaţiei sale de muzician, creaţiile lui componistice fiind abordate la scurt timp după apariţia lor, pe scenele unde este invitat. După prezentarea în anii precedenţi a unor partituri destinate ansamblului de coarde, Elegia şi Zena’s Song,  este rândul unei lucrări pentru orchestră simfonică,  Pavane pour Emerik  să deschidă actualul program al invitatului.

Concertul din seara de 26 noiembrie 2015, organizat în sala Cercului Militar de pe Bulevardul Decebal nr. 19, continuă cu  partituri de Wolfgang Amadeus Mozart şi Antonin Dvorak, două repere de repertoriu universal, care relevă virtuozitatea instrumentală a secolului al XVIII-lea şi cea orchestrală a secolului următor.

Capodoperă admirată pentru echilibrul şi frumuseţea ei, Concertul în la major pentru pian şi orchestră K. 488 reflectă perioada de glorie a lui  Mozart ca pianist interpret,  influenţată de nevoia de exprimare şi etalare a propriilor performanţe, care îmbină la modul ideal stilul simfonic, cel operistic şi acela cameral. Prezent pentru prima oară pe scena de concerte a Filarmonicii arădene, pianistul Fabrizio Soprano încheie prima parte a serii concertistice, care îşi propune pentru capitolul simfonic Simfonia în mi minor din Lumea Nouă op.95, lucrare care metamorfozează limbajul muzical prin prisma celor două culturi, cea veche a Europei, clădită pe tradiţie, din care Dvorak sintetizează la nivelul ţării sale întreaga moştenire spirituală a continentului şi cea nouă, americană, a cărei diversitate idiomatică i-a fost revelată  în anii ultimului deceniu de secol romantic.

 Portret -  Giuseppe Carannante

Dirijor, compozitor şi clarinetist, Giuseppe Carannante a obţinut diplome de specialitate în domeniile clarinet, muzică corală şi dirijat coral, orchestraţie pentru orchestră de suflători, dirijat  orchestral, compoziţie  şi solistică.

S-a perfecţionat în dirijat orchestral sub îndrumarea lui P.Bellugi, iar ca instrumentist clarinetist, cu G. Garbarino la Accademia  Chigiana din Siena.

Dirijează numeroase orchestre simfonice şi de cameră în Italia şi peste hotare, precum Filarmonicile din Bacău, Arad, Botoşani, orchestra Teatrului liric Elena Teodorini  din Craiova, Opera Braşov, Opera Maghiară din Cluj, orchestra Operei din Kharkov (Ucraina), Orchestra de Stat din Ivano Frankivsk (Ucraina), Orchestra Naţională a Radioteleviziunii din Moldova, Praeludium Ensemble, Latina lirica, Camerata Romanica, orchestra de cameră din Zürich, orchestra de cameră din Kiev, orchestra de cameră din Key Largo.

Este invitat în mod regulat în Italia şi peste hotare pentru spectacole de opere lirice italiene, precum Traviata, Rigoletto, Trubadurul, Cavalleria Rusticana, Paiaţe, Bărbierul din Seviglia, Tosca, Madame Butterfly,  Boema  etc.

Şi-a inclus creaţiile sale componistice în programele unor importante instituţii de concert şi festivaluri. Elegia - pentru orchestră de coarde a fost interpretată în concertele Filarmonicilor din Arad, Bacău, Botoşani, Ivano Frankivsk (Ucraina), în timp ce ultimii ani i-au adus confirmarea altor partituri: Mirage - fantezia concertantă pentru violocel şi orchestră de coarde (2009), Natalia’s Concerto pentru orchestră de coarde (2011), Pavane pour Emerik (2013) şi Zena’s Song, ultima fiind prezentată şi aclamată în multe locaţii internaţionale.

Compoziţiile sale sunt publicate de editurile Bèrben, Santabarbara, Esarmonia, Vigormusic, Stampress.

Ca profesor de muzică de cameră a susţinut cursuri la festivalurile din Procida, Ischia şi Academia din Ivano Frankivsk, iar în prezent susţine cursuri de clarinet la Lieco musicale M. di Savoia di Napoli. În calitate de clarinetist a colaborat cu Orchestra del Teatro di San Carlo din Napoli şi cu Orchestra din Fiesole.

Este preşedintele Asociaţiei muzicale Symphonia Mundi, organizatoare de turnee concertistice  pe teritoriul italian. 

  Portret - Fabrizio Soprano

Născut la Napoli, Fabrizio Soprano a absolvit Conservatorul Santa Cecilia din Roma sub îndrumarea lui Aldo Tramma, iar apoi clasa de pian a maestrului Vincenzo Vitale, la Napoli.  A studiat ulterior la New York şi a participat la clasele de măiestrie ţinute în SUA de Emanuel Ax. A susţinut numeroase concerte în Italia şi peste hotare (Rusia, Anglia, Franţa, Germania, SUA, în locaţii importante precum Lincoln Center, Kennedy Center, Salle Gaveau, Palatul de Marmură (St. Petersburg), unde  s-a bucurat de aprecierile publicului şi ale criticii. În timpul şederii sale în America a stabilit numeroase contacte cu alte stiluri muzicale precum jazz-ul sau rock-ul, începând o colaborare cu nume mari ale scenelor internaţionale (Harry Connick Jr. Clemens Orth, Tony Bennet, Gato Barbieri). Alături de cariera clasică, pianistul continuă o explorare a noilor stiluri şi limbaje muzicale, ceea ce îl conduce la recitaluri monografice dedicate lui Cole Porter sau formaţiei Beatles, într-un balans continuu între clasic şi noul limbaj al muzicii de avangardă. Din 2005 este directorul de producţie la Amalfi Coast Music& Arts Festival, iar în 2009 a fost numit secretar artistic al Societăţii Liszt, departament italian al Societăţii Liszt din America. Cu ocazia bicentenarului Liszt a fost unul dintre pianiştii invitaţi de către Academia Santa Cecilia la Maratonul Liszt 2010-2011, în Parcul Muzicii din Roma. Recent, Fabrizio Soprano a colaborat cu Teatro San Carlo din Napoli ca asistent al dirijorului de cor, experienţă care i-a oferit posibilitatea să realizeze producţii muzicale cu solişti şi dirijori renumiţi (Renato Bruson, Alexander Anissimov, Maurizio Benini, Riccardo Muti).

Biroul de Presă al Filarmonicii de Stat Arad