În contrast – iar noi am trăit asta în România – totalitarismul suprimă libertatea, uniformizează gândirea, dar și persoana!

Sub regimurile totalitare, statul devine o entitate omniprezentă, care controlează nu doar economia și politica, ci și viața personală a cetățenilor. Frica înlocuiește speranța, iar obediența înlocuiește creativitatea.

Totalitarismul nu doar că distruge inițiativa individuală, dar erodează încrederea dintre oameni, transformând societatea într-o rețea de suspiciuni, delațiuni și tăceri forțate! Nu a trecut foarte mult timp de când, înainte de 1989, AȘA trăiam toți!... Chiar nu a trecut multă vreme de atunci.

De aceea, scriu aceste rânduri pentru că – eu așa văd – România viitorului trebuie să fie, să rămână, un bastion al democrației, un loc unde libertatea de exprimare (dar nu minciuna și manipularea!) este sacrosanctă, iar instituțiile statului sunt transparente și responsabile în fața cetățenilor.

Pentru asta, cu toate defectele lui, sunt convins că trebuie să rămânem o țară a capitalismului, a liberei inițiative, a ideilor novatoare, a creației și a competiției.

Capitalismul este sistemul economic care valorifică cel mai bine potențialul uman. Se bazează, cum spuneam, pe libera inițiativă, pe competiție, dar și pe respectul pentru proprietatea privată! Este un sistem dinamic, care recompensează inovația și munca, și care creează oportunități pentru toți cei dispuși să își asume riscuri, să învețe și să muncească pentru visurile lor.

Spre comparație, comunismul pe care unii îl glorifică azi pe TikTok, promite egalitate, dar oferă sărăcie uniformizată. Și vă rog mult să recitiți asta de câteva ori.

În loc să elimine inechitățile, le amplifică prin controlul centralizat al economiei și prin eliminarea stimulentelor pentru performanță.

În regimurile comuniste, statul devine un gardian opresiv, iar cetățenii sunt reduși la rolul de pioni – în cel mai bun caz.

România a cunoscut direct eșecul comunismului, iar lecțiile istoriei ne arată că prosperitatea nu vine din planuri cincinale și control birocratic, ci din libertatea de a crea, de a inova și de a construi.

Capitalismul românesc trebuie însă să fie unul responsabil, ancorat în valorile etice și sociale ale creștin-democrației.

Economia de piață este motorul prosperității, dar, lăsată de capul ei, poate crea inechități majore. Aici intervine viziunea creștin-democrată prin conceptul de economie socială de piață. Acest model nu este doar despre creșterea PIB-ului, ci și despre cum acea creștere este distribuită astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Principiile creștin-democrate promovează o economie care încurajează inițiativa privată, dar care are și un stat suficient de puternic (nu atotputernic...), capabil să regleze excesele și să protejeze cei vulnerabili. Este o economie care sprijină antreprenoriatul, dar care nu uită de cei ce, din diverse motive, nu pot ține pasul cu ritmul pieței.

Nu este vorba despre a face din unii oameni asistați sociali, ci despre șanse egale pentru toți. Pentru că în viața reală, nu ne naștem cu aceleași șanse.

Într-o economie socială de piață, educația și sănătatea nu sunt privilegii, ci drepturi fundamentale. Statul investește în infrastructură, în cercetare și inovare, creând cadrul în care afacerile pot prospera, iar cetățenii pot duce o viață demnă.

Eu sunt convins – și am mai scris și voi mai scrie despre asta – că România viitorului nu este doar un vis frumos, ci o realitate pe care o putem construi împreună. Avem toate ingredientele necesare: oameni talentați, resurse naturale, o cultură bogată și un spirit de adaptabilitate care ne-a ajutat să supraviețuiam celor mai grele vremuri. Dar pentru a transforma acest potențial într-un destin demn de noi înșine, avem nevoie de curaj, viziune, acțiune și onestitate, nu de povești!

Curajul de a ne confrunta cu propriile noastre slăbiciuni și de a recunoaște ce nu funcționează.

Viziunea de a privi dincolo de ciclurile electorale scurte și de a gândi pe termen lung, pentru generațiile care vin după noi.

Acțiune, pentru că ideile, oricât de bune ar fi, nu valorează nimic fără oameni care să le pună în aplicare cu determinare.

Democrația nu este un dat, ci un proces permanent. Nu este suficient să votăm o dată la patru ani. Trebuie să fim cetățeni activi, implicați, informați, capabili să cerem socoteală celor care ne conduc. Asta înseamnă să avem o presă liberă, o societate civilă puternică și instituții care funcționează independent, fără să fie controlate de interese obscure și mai ales de interese ale unor regimuri străine! Crede cineva, sincer, că acele regimuri ne vor binele?

Dar democrația și capitalismul – ca să vorbim și la nivel de persoană, de om – funcționează cel mai bine încărcate de un ingredient esențial: responsabilitatea.

Fiecare dintre noi are un rol de jucat în propria viață, în propriul eșec sau succes. Nu putem aștepta mereu ca "statul" să rezolve tot.

Statul suntem noi, iar societatea este reflexia propriilor noastre alegeri.

Pentru ca România să fie o națiune prosperă, este clar, avem nevoie de educație de calitate, care să formeze gânditori critici, nu doar executanți docili sau oameni care sar imediat ca să participe la o provocare pe internet!...

Educația trebuie să încurajeze curiozitatea, creativitatea și gândirea liberă. Fără educație, democrația devine fragilă, iar capitalismul se transformă într-o competiție inechitabilă.

Economia românească trebuie să fie un teren fertil pentru antreprenoriat. Să fim o țară care nu doar consumă inovație, ci o creează.

Avem tineri excepționali care gândesc soluții revoluționare pentru problemele globale. Trebuie să le oferim mediul potrivit și accesul la finanțare ca să-și dezvolte ideile aici, acasă, între granițele României.

România viitorului este o Românie unde meritocrația contează mai mult decât pilele, unde legea este aplicată egal pentru toți, unde liderii sunt slujitorii cetățenilor, nu invers. Este o Românie unde nu ne mai plângem de corupție, pentru că am reușit s-o învingem prin transparență, integritate și justiție independentă.

Viitorul României, despre care scriu în această serie de texte, este un proiect colectiv.

Fiecare idee, fiecare efort, fiecare alegere contează. Nu este despre ce face țara pentru noi, ci despre ce facem noi pentru noi înșine și pentru țara noastră.

România poate fi o poveste de succes. Dar povestea asta o scriem noi, zi de zi. Cu pasiune, cu muncă și cu credința că merită.

Gheorghe Falcă