Cozonacul din a doua zi de Paști
Superba victorie a fotbaliștilor pregătiți de Mircea Rednic a reprezentat pentru cei care au urmărit-o, atât pe stadionul Francisc Neuman cât și la televizor, tradiționalul cozonac specific marii sărbători a Paștelui.
Chiar dacă ea a venit în adoua zi a sărbătorii creștine, ” cozonacul” a avut aceleași arome, aceeași perfecțiune, același miraculos gust al izbânzii.
Parcă niciodată spectatorii de pe stadionul arădean nu au plecat așa de mulțumiți și de împăcați acasă. Spectacolul oferit , exactitatea cu care au evoluat jucătorii echipați în roșu ( pentru ca sărbătoarea să fie întru totul pascală), participarea trup și suflet , pe toată durata meciului , a celor 10 000 de spectatori, toate acestea au dus la o victorie de vis , victorie care a consolidat primul loc din Play-out, un loc la care nu de mult nici nu visa multă lume.
Ba mai mult, UTA poate ” arbitra”, în ultimul meci, fără griji și lupta pentru evitarea retrogradării directe sau a meciurilor de baraj ale echipelor aflate cu ” bățu”-n fund acolo jos , unde mult timp, ne-am ”scăldat” și noi.
Dar noi, adică echipa noastră, adică UTA, am avut sînge-n...știți unde, și sânge roșu , roșu aprins, roșu înflăcărat, am avut antrenori, am avut conducere care nu s-a amestecat niciodată în ideile și tactica celor care au pregătit-o, a fost LIBERĂ...UTA LIBERĂ pe care au tot invocat-o mai mult sau mai puțin concludent cei din Galerie , dar ce a contat cel mai mult și mai mult a fost faptul că am avut suporteri, în toate sectoarele stadionului, preluând cu toții încurajările necontenite ale celor de la SCU. Încurajările...să fiu bineînțeles.
Să fim cinstiți, lucru recunoscut și de Rednic, valurile încurajărilor celor din tribune au reprezentat oxigenul din sângele ( iar am ajuns la culoarea roșu) jucătorilor din teren.
Fără să recunoască direct, Puriul a luat în seamă uneori și criticile sutelor de ” antrenori ” de pe rețelele de socializare, bineînțeles pe cele pertinente, ceea ce demostrează că personalitatea acestuia nu a fost și nu este una rigidă.
Multora ne e teamă să nu-l pierdem. Va fi curtat sută la sută de multe cluburi. El declară că iubește tot ceea ce este fotbal , aici , în Arad.
Nu ne rămâne decât să-l credem...să sperăm.
Urmează meciul cu Dinamo de la București. Ultimul din acest campionat. O imensă paletă de pronosticuri se dau. Mai directe , mai pe șoptite. Nu lipsește nici cuvântul ” blat”, mai civilizat, ” înțelegere”, părerile fiind spuse liniștit pentru că UTA este în afară de orice pericol.
Sincer, nu m-ar deranja nici o victorie a UTA-ei , dar nu m-ar deranja nici o ” înțelegere”. De ce?
Pentru că orice întâlnire cu Dinamo în viitorul campionat, va umple atât stadionul din București și ma ales, pe cel din Arad.
Dar tot așa , o victorie a UTA-ei, duminică la București , ar încorona un final de campionat de excepție al arădenilor, ar fi un răspuns aspru al lui Rednic dat clubului care și-a bătut joc de el.
Mircea va decide teoretic ca va alege, iar jucătorii vor alege practic ce hotărăsc.
Pentru totdeauna, Haide UTA!