Aradul bunelor maniere și fenomenul "food porn"
A sta la masă este în primul rând o ocazie pentru a fi împreună. În jurul mesei se fac afaceri, se strânge familia, se naște Biserica.
Regulile de etichetă la masă sunt încă valabile? Deși uneori pot părea depășite, bunele maniere ar trebui să existe: ne înlesnesc conviețuirea civilizată. Dacă nu sunteți regele Angliei trebuie să știți că mesele supraîncărcate cu obiecte nu mai sunt la modă, o masă pregătită cu grijă, într-un stil minimalist, este mult mai apreciată. Bunele maniere pot fi aplicate în funcție de tipul de meseni prezenți și în funcție de context.
Una din cele mai frecvente greșeli este obiceiul de a ura poftă bună! Pentru veritabilii aristocrați, masa este un prilej de conversație iar mâncarea doar o modalitate de a o face mai plăcută. Puteți începe o masă doar cu un zâmbet.
O altă regulă grea: este obligatoriu să aștepți ca toți oaspeții să fie serviți înainte de a te înfrupta din farfuria proprie.
A vorbi la telefon sau a trimite mesaje în timp ce luăm masa cu alte persoane este un alt lucru extrem de nepoliticos. Desigur lista este lungă și stufoasă; manualele de bune maniere intră în toate detaliile.
Dintotdeauna a fost considerat de prost gust să faci poze cu mâncarea pe masă. Eram întotdeauna atent să fac pozele de familie înaintea aducerii bucatelor. Mai nou însă, de când folosim un smartphone, pozele făcute mâncării au devenit foarte populare. Socializarea la masă pierde în fața hranei materiale. Așa cum ne-au obișnuit diferitele emisiuni de bucătărie, decorarea unei farfurii atinge culmi artistice. Platingul sau prezentarea preparatelor devine criteriul după care clienții optează în favoarea unuia sau altuia dintre restaurante. Cu cât aranjarea din meniul are un aspect mai deosebit, cu atât mai bine. Fiecare bucătar încearcă să stoarcă o emoție din experiența culinară pe care clientul o face.
Dincolo de aceste ocazii speciale din restaurante scumpe, se fac poze oriunde, la șaormerii ori la McDonald sau oricărei farfurii pline de acasă; de multe ori se reliefează vizual tocmai abundența sau culorile sau diferitele combinații ale ospățului culinar.
În acest context s-a inventat un neologism: food porn, sau nebunia, moda și tendința de a fotografia mâncarea și de a o publica, insistând exagerat asupra detaliilor și pozițiilor, în stil pornografic. Pe Internet există și site-ul unde poți posta fotografii cu oameni care pozează mâncarea. Experiența vizuală este păstrată în memoria telefonului mobil sau trimisă prin chat prietenilor.
Pornografia alimentară defapt evocă acea idee a unui standard de neatins care, ca și în cazul pornografiei, stimulează fanteziile și imaginația. Mâncarea devine o plăcere estetică. Grija pentru scenografie crește dorința, comparabilă cu cea sexuală.
„Hedonismul mental” apare în intervalul dintre dorință și împlinire.
Porn food este voyeurismul mâncării, o plăcere de savurat cu ochii. Degustarea nu este la îndemâna privitorului. Mintea va fi forțată să fantezeze asupra felului acela de mâncare. Pentru cine distribuie astfel de conținuturi este o modalitate de a-și semnala posibilitățile, norocul, priceperea, educația și bunăstarea.
Interzis de codul bunelor maniere, fenomenul food porn ne obligă să evităm "încremenirea în proiect" de care vorbea filozoful. Îl semnalăm ca pe o anomalie. Este probabil faimoasa excepție care întărește regula.
Robert Hag-Barkher