Adevărata față a candidatului Dan Barna (IV)
Jurnaliștii de la Rise Project au dat publicității, o investigație care, dacă lucrurile sunt așa cum au fost prezentate, arată adevărata față a lui Dan Barna, candidatul USR pentru funcția de președinte al României.
Publicitatea a costat 71.874 lei (cca. 16.000 de euro), iar contractul l-a primit sibianul Lucian Bozdog prin firma Smartbox. Omul a fost coleg de școală generală cu Dan Barna și prieten de-o viață cu Sorin Pădurariu, se mai arată în investigația Rise Project.
Domnul Bozdog, fotograf și web designer, trebuia să rezolve cu șapte panouri stradale, 15.000 de pliante, trei spoturi radio difuzate timp de trei luni, strategii pe rețele sociale, un film de prezentare, website și fotografii de produs. Nimic pe stradă, liniște la radio, câteva pliante, nicio comandă pe internet – se jură fostele angajate de la croitorie.
L-am sunat pe Bozdog să-l întrebăm dacă a încasat toți banii și de ce. Nu și-a amintit, cică ar fi externalizat din obligații: „Deci, personal nu pot să fac (spoturi audio, panouri stradale – n.r.), trebuie să mă uit, că nu mai știu exact. Zic sincer. Au trecut patru ani de la proiect. Măi,… am lucrat cu cineva. Nu știu, mă uit să văd”.
A promis că se documentează și revine, dar n-a făcut-o.
Deși sora lui Barna era director, asociația a mai semnat un contract de management în valoare de 30.000 de lei. S-a ocupat o firmă (European Investments Solutions) reprezentată de un anume Paul Gruian, consultant pe fonduri europene în Sibiu, asociat cu soția fostului viceprimar PNL din oraș (Eugen Mitea).
Aportul principal al lui Gruian, se laudă chiar el într-un raport de activitate, este o comandă de 600 de cămăși pentru un lanț de restaurante din Sibiu. Îl contrazice Sorin Pădurariu, colegul lui Barna. El ar fi adus contractul la asociație, de fapt, în virtutea amiciției cu directorul restaurantelor. „Am fost foarte bucuros, băi e de lucru, facem bani. Dar productivitatea asumată n-a fost atinsă niciodată. Adică, na, am prins ceva contracte, la unele am ajutat eu, altele au venit de la sine, dar profitabil era să facem, nu știu, zece cămăși pe zi, nu două sau trei”, ne-a explicat Pădurariu la o terasă din Sibiu.
În fine, acest cel mai important contract s-a dovedit oricum păgubos pentru micul atelier de croitorie. E-mailurile interne arată că producția unei cămăși îi costa 100 de lei, cu materie primă și manoperă, ca s-o vândă apoi în medie cu 65 de lei bucata.
Alți 41.500 lei s-au dus pe un studiu de piață, menit tocmai să ajute afacerea să reziste. L-a făcut Romanian Quantitative Studies Association din București, unde „senior member” e alt coleg de liceu al lui Barna și Pădurariu: profesorul Horațiu Rusu, președintele senatului de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Pădurariu zice că studiul a fost pe bune, dar într-adevăr, nu prea i-a ajutat: „Și prețul nu cred că era sărit. Priceperea noastră era problema“. Nici Barna nu se dezice de prietenul său: „E cel mai bun sociolog.”
O altă achiziție relevantă e cea de umerașe. Le-a livrat, culmea, acea firmă de recrutare condusă atunci de Sorin Pădurariu (Ascent Sibiu). Cu ocazia asta, sora lui Barna a semnat o declarație uzuală în birocrația europeană, privind conflictul de interese: „Nu există legături între subscrisa și structurile acționariatului Ascent Sibiu, contractată în cadrul proiectului ca furnizor”.
Fals.
Pădurariu era atât vicepreședinte la croitorie, cât și asociat în firma respectivă, dar nu i se pare nimic în neregulă: „Acum mă gândesc, ați mai studiat și altele, e ceva neobișnuit în general prin țară să se lucreze între prieteni?! (…) Adaosul a fost minor, de genul unu, doi la sută. Nu putem fi acuzați de umflare de prețuri. Motivul era tehnic, nu-mi amintesc exact, o problemă cu facturarea“.
Dan Barna verifica cheltuielile. Iată cum: „Dacă există toate achizițiile făcute, mașinile de cusut, toate umerașele… Deci proiectele noastre, inclusiv acesta, au fost foarte pe bune, foarte reale, fără parandărături, fără de astea. Sunt foarte liniștit. (…) Într-adevăr, dacă s-au achiziționat umerașele în felul acesta… Nu știu nici de contractul de management. Nefiind la fața locului, deciziile s-au luat la întreprinderea socială.“
Păi, au adus bani de acasă, se plânge Pădurariu. Angajații nu dădeau randament, lucrau puține cămăși pe zi: „Ne-am trezit cu o chestie care nu funcționa, dar nici nu puteam s-o închidem mai iute de termen.“
Barna îl confirmă, iar sora sa e de acord că cel mai mare client a fost „al lui Sorin”, cu cele 600 de cămăși. În opinia ei, eșecul afacerii a fost cauzat de angajați și de regresul industriei textile, scriu jurnaliștii de la Rise Project.
„Datoriile la Fisc s-au adunat treptat, oricât ne-am străduit, n-am reușit să fim profitabili. Angajatele din grupuri defavorizate nu au fost întotdeauna constante, au mai avut probleme de adaptare, unele au plecat după trei-patru luni din motive personale sau medicale. Altele, atunci cand te bazai mai mult pe ele, nu mai veneau la program. Dispăreau pentru două-trei zile, fără nicio informare prealabilă“, ne-a explicat Gabriela Popa.
Asociația acumulase datorii de 65.000 de lei încă din perioada finanțării UE. În următorul an, cel așa-zis de sustenabilitate, s-au ridicat la 195.000.
Am căutat-o și pe Alexandra Aldea, al treilea asociat al Hermannstadt Design și designerul din proiect. A refuzat să ne spună de ce s-a retras din asociație. Din goana mașinii, a declarat doar atât: „Am ieșit după doi ani de muncă dintr-un proiect de suflet, atunci când mi-a fost clar că se urmărește orice altceva decât dezvoltarea afacerii. Vă rog sa mă lăsați în pace. E un capitol închis definitiv.”
Comisia europeană interzice strict incompatibilități precum legăturile de afaceri sau rudenie între finanțator și beneficiar, dar Barna afirmă că e în regulă. S-ar fi consultat cu Cristian Ababei, directorul de atunci al autorității de management din Ministerul Fondurilor Europene, cel care gestiona POSDRU (identifică nereguli, verifică proiecte și cereri de rambursare, recuperează bani). Marele șef. „Într-o discuție amplă, Ababei a zis: puteți să le faceți cu taică-tău, cu maică-ta, cine vrei tu. Noi vrem să angajați niște vulnerabili, să funcționeze.“
Imediat după, Ababei a fost dat afară din minister. Azi nu-și amintește momentul, dar nu-l exclude apriori. După părerea lui, liderul USR nu trebuia să semneze acte.
Dar nu conflictul de interese e cea mai mare problemă, cel puțin pentru amicul lui Barna, Sorin Pădurariu.
Pentru mai multe detalii și documente intrați aici: https://www.riseproject.ro/articol/adevarul-despre-dan-barna/