36 de ani de la revolta muncitorilor braşoveni; printre cei care s-au solidarizat cu protestatarii a fost şi un student arădean
15 Noiembrie 1987 – 15 Noiembrie 2023: astăzi se împlinesc 36 de ani de când muncitorii de la Întreprinderea „Steagul Roşu” din Braşov, sătui să mai îndure bătaia de joc a autorităţilor comuniste, au decis să oprească lucrul. Era o zi de duminică şi era zi de alegeri pentru Marea Adunarea Naţională.
Printre cei care s-au solidarizat cu protestatarii au fost şi trei studenţi de la Facultatea de Silvicultură, Cătălin Bia, Lucian Silaghi şi Horia Şerban, acesta din urmă născut la Chişineu-Criş, în judeţul Arad.
Nemulţumiţi de faptul că au primit la decontare mult mai puţini bani decât se aşteptau, muncitorii Secției 440 de la „Steagul Roșu”, care lucrau în schimbul III în noaptea de 14 spre 15 noiembrie, au încetat lucrul, cerând socoteală superiorilor ierarhici. Asta, în condiţiile în care ei şi-au îndeplinit planul, dar au fost sancţionaţi pecuniar din cauza faptului că marfa produsă nu putea fi vândută. În dimineaţa zilei de 15 noiembrie au ieşit în curte, reuşind să-şi convingă şi colegii din schimbul I să iasă la protest. Au spart geamurile sediului administrativ al întreprinderii, apoi aproximativ 400 de muncitori au pornit în marş spre sediul Comitetului Judeţean de Partid, scandând Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!” şi cântând „Deşteaptă-te române”. De asemenea, există informaţii că s-au strigat şi lozinci anticomuniste: „Jos dictatura”, „Jos Ceauşescu”. Pe drum li s-au alătura şi muncitori de la Tractorul şi Hidromecanica, iar Comitetul Judeţean de Partid a fost luat cu asalt, portretele lui Nicolae Ceauşescu fiind aruncate în piaţă, împreună cu produsele alimentare, extrem de greu de găsit în comerţ, dar aflate din abundență în clădirea partidului. În plus, o serie de nomenclaturişti au fost bătuţi.
Arestaţi, bătuţi şi deportaţi
În aceeaşi zi însă, autorităţile comuniste au spart protestul, iar în zile următoare au început arestările, anchetele, cu bătăile de rigoare şi presiunile psihice exercitate de Securitate şi Miliţie. Au fost arestaţi aproximativ 300 de participanţi, dar sentinţele date cadrul procesului colectiv organizat au fost de maxim trei ani de închisoare cu suspendare şi deportarea din oraş. Asta, în condiţiile în care comuniştii au încercat să face uitat caracterul anti regim al revoltei, pe care au prezentat-o ca pe o manifestare a unor huligani.
„Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!”
Pe 22 noiembrie, la câteva zile după protest, trei dintre studenţii Facultăţii de Silvicultură din Braşov se solidarizează cu muncitorii. Cătălin Bia s-a aşezat pe o bancă de la intrarea în cantina Complexului studenţesc Memorandum, cu o bucată de carton pe care scria „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!” Lângă el s-a aşezat apoi Lucian Silaghi, după care celor doi li s-a alăturat şi Horea Şerban. După vreo 20 de minute, Miliţia şi-a făcut apariţia, fiind anunţată probabil de o colegă a celor trei, care iniţial îi îndemnase să-şi vadă de treabă. Cei trei studenţi au fost arestaţi, anchetaţi şi apoi exmatriculaţi din facultate şi trimişi în oraşele în care locuiau împreună cu părinţii, unde au ajuns să lucreze ca muncitori necalificaţi, pânâ în toamna lui 1989, când au fost reprimiţi la facultate. În cazul lor nu au mai fost înscenat niciun proces, având în vedere că autorităţile doreau să le minimalizeze gestul.
Sursa foto: bizbrasov.ro