Vremea Romania, Arad -6°C

Stiri Arad

30 de ani

Luna aceasta am intrat în anul 30... de la Revoluția din Decembrie 1989, iar de mâine intrăm oficial în anii '20, care sperăm cu toții că vor fi mai buni, după cum sperăm întotdeauna că anul care vine va fi mai bun decât cel care a trecut. E normal și omenesc să fie așa, că doar speranța moare ultima.

30 de ani
Comentează 0

Dar înainte de a trece pragul anilor  '20, înainte de a face primul pas în anul 20-20, după cum spunea o politiciană intrată deja în anonimat, cu toate că lunile trecute ținea prima pagină a ziarelor, să vorbim puțin despre cei 30 de ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989.

Imediat după căderea lui Ceaușescu, politologul Silviu Brucan profețea că românii au nevoie de 20 de ani să învețe cu adevărat ceea ce înseamnă democrația. Au trecut însă 30 de ani și pare că abia acum începem să deslușim secretele cunoscute de occidentali de zeci sau sute de ani. Alegerile din 1996, când a avut loc prima alternanță la putere au fost un pas important în acest sens, dar unul foarte timid, având în vedere că neocomuniștii grupați în spatele lui Ion Iliescu erau încă puternici. Drept dovadă, patru ani mai târziu, s-au întors la putere, după compromiterea Convenției Democrate și după compromiterea Partidulului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), care de atunci a intrat într-un anonimat din care nu a mai reușit să iasă nici în ziua de astăzi. Personal, din punct de vedere politic, în acei ani am trăit prima mare dezamăgire. Au fost reforme eșuate, nivelul de trai s-a prăbușit, iar cei care ar fi trebuit să fie o alternativă viabilă pentru eșalonul doi al PCR se certau în tot felul de structuri de conducere create artificial. Un alt pas important pentru democrația românească a fost făcut, trebuie să recunoaștem, în 2002, pe vremea Guvernului Năstase, când România a fost invitată oficial să adere la NATO, pentru ca cinci ani mai târziu să devină membră a Uniunii Europene. Dar să ne întoarcem în 2004, când Traian Băsescu și Alianța Dreptate și Adevăr au reușit să câștige alegerile, pesediștii fiind înlăturați pentru a doua oară de la butoane. Prin vot democratic. Asta, în condițiile în care aproape nimeni nu își închipuia că Adrian Năstase va pierde lupta pentru Cotroceni, un Adrian Năstase care, atâta timp cât a fost prim-ministru, s-a înșurubat puternic în toate structurile de putere ale statului. Și totuși, democrația a învins. Dar multe dintre instituțiile fundamentale erau slăbite, nu că ar fi fost puternice până atunci. După 2004 s-au făcut anumiți pași înspre întărirea lor, unii cu succes, alții doar aparent cu succes, dar la un moment dat au început să apară abuzurile, ceea ce este iarăși condamnabil, după cum nici excesul de zel al unor funcționari de la Bruxelles care s-au trezit că ocupă tot felul de funcții de miniștri și secretari de stat, ce voiau să pară mai catolici decât papa, dar în schimb făceau tot felul de afaceri pe la spatele credulilor, nu a fost un lucru care să contribuie la întărirea democrației românești. Așa că, era pe undeva de așteptat ca anul 2016 să aducă o nouă victorie a PSD, partid care sub conducerea genială a lui Liviu Dragnea și-a dat arama pe față, fiind preocupat nu de întărirea instituțiilor, pentru că doar astfel se pot limita abuzurile, ci de schimbarea legilor în beneficiul infractorilor. Și au beneficiat tot felul de borfași care au ajuns înapoi pe străzi, nu doar borfașii din politică. Iar Dragnea a pățit-o și el ca Năstase, un politician mult mai cult și inteligent, care a modificat legea prelungind de la patru la cinci ani mandatul prezidențial, cu gândul de a sta zece ani la Cotroceni. În locul său a venit însă Băsescu, iar el a intrat puțin la pușcărie. În aceste condiții, la 30 de ani de la Revoluție am avut  o premieră absolută. Liderul partidului aflat în acel moment la guvernare, președintele Camerei Deputaților și liderul de facto al Guvernului a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare și a fost încarcerat. Unii spun că a fost lucrat pe la spate de statul paralel. Dacă este adevărat, înseamnă că a fost lucrat de cei pe lângă care s-a gudurat inițial și pe care apoi a încercat să-i controleze. Alții spun că în cazul său instituțiile au funcționat. Și este bine dacă este așa. Pentru că într-o democrație, într-un stat de drept, instituțiile trebuie să aplice legea și să vegheze la respectarea ei, indiferent dacă este vorba despre președintele țării, șeful Guvernului, președintele Senatului, al Camerei Deputaților și așa mai departe. Dar cu toate acestea, dacă stăm strâmb și judecăm drept, trebuie să recunoaștem că mai este de lucru la acest capitol.  

Dar haideți să încheiem într-un ton optimist, să sperăm că noul an va aduce multe lucruri bune, atât pentru noi ca persoane, cât și pentru țară, în ansamblu și înainte de a pune punct, să transmitem tuturor celor dragi, tuturor arădenilor, tuturor cititorilor noștri, un călduros „La Mulți Ani!”

Articole asemanatoare


Scrie un comentariu

trimite