Oamenii de aici însă de când se știu au fost crescători și iubitori de animale, iar smântâna de Almaș era recunoscută ca un brand în marile piețe. Mai mult, tot primarul este cel care încurajează copiii din comună să iubească animăluțele, de aceea la fiecare târg sunt prezenţi și copii, cu pisicuțe, cășeluși, iepurași, pui de găină sau chiar melci, iar primăria le oferă premii pentru faptul că au învăţat să fie responsabili. Desigur că sumele sunt oarecum modice, însă se încurajează fiecare copil să fie responsabil și să iubească animalele și mai mult să fie participant la concurs și la tombola organizată tot de primărie. În fiecare an cei câștigători la tombolă merg acasă cu câte un obiect casnic sau gospodăresc. O inițiativă frumoasă care încurajează atât copiii cât și pe cei maturi, putem spune.

Un eveniment unic în Ardeal

Desigur că și crescătorii de animale mari cum sunt crescătorii de bovine sau de cai sunt premiați, pentru că aşa e firesc ca fiecare să se simtă apreciat pentru munca depusă, fiind un semn de respect pentru fiecare participant. Dar dincolo de toate acestea în comuna Almaș se mai desfășoară un eveniment unic în tot Ardealul, fiind vorba de RETROPARADA MILITARĂ un eveniment organizat de Retromobil Club România, Secţia autospeciale și vehicule militare, la care Primăria Almaș este parteneră încă de anul trecut de la prima ediție. De ce s-a ales Almașul? Pentru că primarul Aurel Ginu Costea este un împătimit al vehiculelor militare, având o deschidere pentru acest eveniment național, iar valea Rădeștiului este foarte potrivită pentru astfel de acțiuni. Doar la Pitești în județul Argeș și la Almaș, pe Valea Rădești se desfășoară un astfel de evenimente în toată țara, iar ideea de a crea în cadrul Retromobilului o secție militară aparține tot unui arădean. În 20 și 21 august la Cil a avut loc Târgul de animale, aşa cum îl știu toți locuitorii comunei, sau Zilele localității Cil. Sărbătoarea a debutat cu un scurt cuvânt de bun venit din partea primarului comunei Almaș, după care cei mici și cei mari s-au înscris la concursul cu premii pentru animale și... animăluțe. Ceea ce ne bucură este faptul că mulți copii și tineri din comună s-au prezentat pe scenă cu câte o pisicuță, iepuraș, cățel sau câine lup, ceea ce arată că tinerii de aici încă iubesc animalele. Apoi au fost premiați și crescătorii de animale din comună, cu câte o diplomă de participare și o sumă de bani, după care a urmat un moment de prezentare și decernarea de diplome și tricouri participanților la evenimentul Retromobil. Este o bucurie faptul că Secţia autospeciale și vehicule istorice din filiala Arad al Retromobil Club România, precum și câteva autoturisme au fost prezente la Almaș-Cil la retroparada militară.

Pe flancul drept al parcului din Cil au stat aliniate și cuminți mașinile militare, respectiv celebrul IMS (M-461), DAC-443, DAC-444, SR-114 Bucegi, ZIL 131, ARO 243, dar și multe alte mărci de mașini. Nu în ultimul rând au fost prezente și două tractoare mici, care se încadrează la vehicule istorice. Este de bun augur faptul că oamenii încep să înţeleagă că este foarte important să ne păstrăm istoria tehnică și de aceea este de dorit să avem cât mai multe tractoare sau chiar utilaje agricole în cadrul Retromobilului, iar faptul că la expoziție au fost aduse acele tractoare este un început bun pentru comuna Almaș. Doresc să amintesc faptul doi tineri din Cluj au venit să fie parte la evenimentul retromobil de la CIL, cu un TV-14 D, fiind vorba de soții Raul și Andreea Moșuțan. Iată că încet acest eveniment începe să fie tot mai cunoscut în țară. De asemenea la acest eveniment a luat parte și familia Popa Ionuț din Alexandria. Programul a continuat cu muzică de petrecere (după ce s-a oprit și ploaia), în compania formației Răzvan Cristea și a solistului Gabriel Stoica, până spre miezul nopții.

Cea de a doua zi a sărbătorii a fost deschisă de fanfara bisericii ortodoxe Almaș, apoi pe scenă au evoluat Ansamblul de dansuri Pensionarii din Arad, Ansamblul de dansuri Crăișorii Moților, Surorile Tomele din Bihor, Liliana Păiușan, Olivia Cotocea, Mădălina Păcurar, Iordana Râd, Sabina Dobra, Mara Mihalca cu formația și alții.

Amintiri de neuitat

Revenind la evenimentul retromobilistic, o parte din mașinile expuse au pornit după masă, spre Valea Rădești la cabana domnului Titinel, un prieten și un om deosebit care iată că și în acest an a fost alături de noi cei care iubim aceste mașini istorice și ne-a găzduit cu mare drag, pentru a ne putea desfășura „caii putere” pe dealurile Rădeștiului. De asemenea Răzvănel, băiatul dânsului este pasionat de mașini, de altfel și el a făcut parte din echipa ce a urcat mai târziu prin pădure spre dealul Măgurelii acolo unde creştinii ortodoxi din Almaș au construit o cruce mare. Deși ploaia ne-a cam pus bețe în roate, totuși s-a format o mică coloană și câteva mașini au ajuns în vale la cabana lui Titinel. Personal am luat Buceagul primarului, lăsând la o parte aparatul foto, pentru că dragostea dintâi nu se poate uita niciodată. Numai cine nu știe cum toarce motorul V8 (benzină) de Buceag nu poate înţelege, însă odată ce îndrăgești acest camion cu greu se poate uita, iar dacă ai copilărit cu Buceagul la poartă, NICIODATĂ nu se uită. Ori de câte ori îi vei auzi glasul, îți va trezi amintiri de neuitat. Ca să-l conduci, trebuie să fii bărbat, pentru că nu are servodirecție, este un camion doar pentru bărbați, iar cei care cred că e o joacă să conduci un Buceag se înşeală. DAC-ul militar 444 a lui Magda Marius din Seleuș a deschis drumul spre cabană, dar alături de noi a fost și TV-ul de Cluj a familiei Moșuțan, care în urmă cu vreo două săptămâni a călătorit cu acea mașină prin Grecia, Abania, Macedonia și Bulgaria ducând cu ei tricolorul românesc și mândria de a călători cu un TV fabricat cândva în România.

Deși stăteam ca pe ace la cabană, odată ce ploaia s-a mai ostoit, deși nu de tot, am plecat spre crucea de la Dealul Măgurelii, cu trei mașini, respectiv Jeep-ul lui Ginu Costea, care a deschis drumul, apoi DAC-ul și ultimul a fost TV-ul. Dacă mastodontul, respectiv DAC-ul, s-a comportat excelent pe terenul îmbibat de apă, mai ales în pantă, totuși TV-ul a avut niscai probleme cu aderența, însă până la urmă a răzbit. Odată intrați în pădure DAC-ul a fost supus unei adevărate avalanșe de crengi mai groase sau mai subțirele care au supus mașina la adevărate torturi. Numai o minune a făcut să nu se spargă parbrizul și să nu se rupă prelata, însă mașina s-a comportat exemplar. Marius a fost șofer în cadrul armatei timp de câțiva ani, astfel că este obișnuit cu astfel de „aplicații” în teren greu. Drumul până la cruce a fost plin de obstacole, însă toate vehiculele au ieșit spre vârf. Odată ajunși sus la cruce, un nor gros ne-a învăluit timp de câteva minute trecând parcă grăbit spre sat. Priveliştea de acolo de sus este superbă, iar aerul foarte pur. Nu pot să nu amintesc de Luca și David, băieții lui Marius, care sunt trup și suflet când vine vorba de camioane militare și de expediții de acest gen. Înainte cu câteva zile Luca a petrolat tot camionul ca să arate impecabil la paradă... După ce am marcat momentu prin câteva fotografii, care vor intra și în arhiva RETROMOBIL CLUB ROMANIA, am coborât pe un alt traseu, unde DAC-ul a fost supus unui teren lunecos, însă mașina s-a comportat impecabil și la coborâre, pentru că Marius Magda a strunit-o cu mult calm și grijă, astfel că am ajuns cu toții bine la cabană, unde ne aștepta un ceaun încă aburind. Alături de noi a fost și familia Popa Ionuț, așa cum am amintit mai sus, care au venit tocmai din Alexandria să vadă cum se desfășoară o retroparadă în Ardeal. Și dânsul a luat parte la expediție cu noi în cabină, fiind fascinat de-a dreptul de calitățile DAC-ului românesc. La rândul său, este posesorul unui autocamion DAC 443 fabricat la uzinele din Moreni, cu suspensie de TAB, pe care acum îl restaurează aşa cum se cuvine. Seara nu s-a lăsat mult aşteptată, astfel că a fost timp și de concluzii, de glume, de o bere sau un vinars, dar dincolo de toate acestea, este acea împlinire sufletească că am fost din nou împreună, noi cei ce ținem vie istoria automobilistică din România, noi cei puțini, care alergăm de multe ori dintr-un capăt de țară în celălalt pentru un motor sau alte piese, ca să nu lăsăm aceste mașini să rămână în negura istoriei și mai ales a timpului. Dacă trebuie să mulțumim cuiva pentru acea zi minunată, acela este prietenul și camaradul nostru Ginuțu Costea, care de fiecare dată este alături de noi, el merită tot respectul pentru faptul că la Rădești se scrie an de an istoria Retromilitară din România. Dacă cei de la Pitești au avut o retroparadă militară într-un loc bine stabilit, noi arădenii am făcut-o din nou sub cerul liber, sub frunza pădurii și susurul văii, acolo pe frumoasele plaiuri ale Rădeștiului, simțind mașinile ca într-o aplicație militară, dar o aplicație alături de prieteni și camarazi de volan.