Tot pe valea Mureşului, în localitatea Lalașinț (comuna Bârzava), la o aruncătura de băț de Bata, este un prieten drag nouă tuturor vânătorilor, Nicușor Ștefănescu, silvicultor de meserie, un om care de asemenea trăieşte vânătoarea la maxim, cu mare drag şi pasiune, fiind fiu de vânător, crescând de mic cu arma în casă şi cu dragoste de cărarea codrului, şi poteca vânatului, fiind dus la vânat de micuţ de tatăl lui (care din păcate astăzi nu mai este printre noi) ținîndu-l lîngă el în ștand, pentru că Nicușor era mai mic, iar fratele mai mare ducea goana cu cîinii spre pușca tatălui. Şi așa Nicușor a prins dragoste de vânătoare şi pădure, iar astăzi este nu numai silvicultor ci și gospodarul grupei de vânătoare Zăbalţ, una dintre cele mai renumite grupe de vînătoare de pe valea Mureșului din județul Arad, având în grijă un fond de 17.000 ha. Cine îl cunoaste pe Nicuşor nu poate să nu îl îndrăgească. Fire calmă, blîndă, îţi inspiră încredere şi seriozitate în tot ceea ce face, şi aceste atuuri fac din Nicușor un om pe care te poți bizui, însă este şi un vânător destoinic, cunoaşte pădurea şi obiceiurile vânatului, este un bun organizator dar ştie și să lege prietenii trainice şi pune accent pe acest lucru, iar pentru el ORTACII  DE VÎNĂTOARE sunt ca fraţii lui. 

Daca la Bata sărbătoarea vânătorilor este în septembrie, la Lalaşinţ sărbătoarea vânătorii este de Moș Nicolae, iar în fiecare an cu ocazia acestei sărbători Nicuşor îşi invită prietenii şi ortacii la o frumoasă vânătoare , iar după terminarea vânătorii invitaţii merg la căminul cultural pentru a sărbatori pe Sfântul Nicolae şi implicit pe Nicuşor. "An de an de Sfîntul Nicolae la Lalașinț organizez o vînătoare cu invitați și doresc să fac acest lucru în primul rînd în memoria tatălui meu, pentru că el mi-a pus prima dată pușca în mînă, de cînd eram mic copil, el m-a învățat cărările codrului să iau urma vînatului, el a fost nu numai tată pentru mine ci și mentorul meu în cinegetică, moștenind de la el această frumoasă pasiune pe care doresc să o duc mai departe cu cinste și să o transmit  urmașilor mei. După terminarea vînătorii împreună cu invitații mergem la Căminul cultural să petrecem  vînătorește de ziua mea, și mă bucur că pot face acest lucru împreună cu ortacii de vînătoare și familia" ne-a spus Nicușor. De la anul viitor sărbătoarea se va ţine la pensiunea dânsului, "Popasul Vînătorului" din Lalaşinţ  (care este spre finalizare momentan) pentru că Nicușor din dragoste pentru vânătoare şi ortaci a construit o pensiune, pentru vânători şi turişti în satul natal, Lalașinț. 

L-am cunoscut pe Nicușor la Bata dar am rămas prieteni, pentru că vânătoarea nu este numai partea cu împuşcatul ci face din oamenii care nu s-au văzut niciodată, prieteni adevăraţi, pentru că sus în pustietatea codrului ai nevoie de ortacul sau ortacii de vânătoare, aici toţi suntem egali, sau aşa ar trebui să fie, funcţiile şi statutul social trebuie lăsate în lumea "modernă", între ortaci aceste lucruri nu au ce căuta pentru că niciodată nu poţi ştii ce te aşteapta în sălbăticia codrului şi atunci ai nevoie să te ajute cineva, fie el şi un om cu 5 clase,  însă ajutorul lui poate îţi salvează viaţa şi te poti reîntoarce printre cei dragi acasă, iar copiii tăi vor fi fericiţi. Şi în cele mai multe cazuri acei oameni simpli sunt prieteni de nădejde, prieteni adevărați. 

Am fost pentru prima dată la Lalașinț la vînătoare organizată pe fondul de vînătoare Zăbalț, însă am rămas plăcut surprins de  ceea ce Nicușor face pentru ortaci și vînat deopotrivă, pentru a menține vînatul în zonă este nevoie de hrană complementară, de  care  Nicuşor, împreună cu paznicul de vînătoare, Mircea Cărăbaș, se îngrijesc, și iată că atunci cînd faci un lucru cu multă dragoste și pasiune  rezultatele nu întîrzie să apară. Iar Moș Nicolae  a fost darnic la această vînătoare. Dimineață după instructajul obligatoriu ne-am urcat în mașini fiind în număr mare, 50 de vînători(avînd invitați din Timiș și București chiar, și 10 gonaci cu cîini), și am plecat spre pădure începind prima goană de la "părău" Golboț s-a trecut vîrful Tocăl și s-a ajuns pînă la valea Polița și Camenița cu linia ștandurilor. După o goană lungă de peste o oră mistreții au intrat în bătaia puștilor, împușcîndu-se 8 bucăți. După o scurtă pauză de masă vînătorii (conduși de Nicușor și Mircea Cărăbaș, și aici aș dori să punctez faptul că am văzut o foarte strînsă colaborare între ei, ceea ce duce la rezultate foarte bune) s-au deplasat spre a doua goană care de altfel a fost mult mai scurtă însă cu rezultate mai bune ca prima. S-a început de la "părău cu cerbu, dîmbul cu mesteceni și  Porjolitura" linia ștandurilor  fiind pe Valea Vucovița și culmea Treigomin, vînătorii fiind așezați în ștanduri de paznicul de vînătoare Mircea Cărăbaș, o parte, iar altă parte de Nicușor. La puțin timp după așezarea în ștanduri, au început porcii să vină , mînați de gonaci și cîini, a fost într-adevăr o vînătoare adevărată cu rezultate peste așteptările oricui și pot să spun că aproape din fiecare ștand s-a tras foc de armă. Niciodată nu mi-a fost dat să văd  atîta vînat pe o suprafață de pădure atît de mică. S-au împușcat 10 mistreți, la a doua goană și pot să spun că un singur vînător destoinic a împușcat 4 mistreți, cîte doi la fiecare goană, ceea ce e lucru rar la o vînătoare, mai ales de mistreți.

După ce s-a încheat goana s-au tras piesele la drum și am plecat în sat unde s-a facut tabloul, apoi toată lumea la căminul cultural pentru a sărbători pe gazda noastră, pe Nicușor, iar petrecerea a ținut pînă târziu în noapte în compania ortacilor dar și a solistei Andreea Leușan și lui Viorel Leric cu formația, iar cîntecele de vînătoare au curs ca un ecou peste pădurea adormită.