Pariul. Un jucător în Vinerea Mare
P(r)oza zilei: Pariul. Un jucător în Vinerea Mare
De când se ştia el, a fost înrobit de patima jocului. A jucat când era copil mic pe nasturi, pe timbre, pe chibrituri, iar mai apoi pe bani şi pe aur. A jucat toate jocurile din lume şi a pariat la toate luptele, cursele, ruletele, bursele şi întrecerile posibile. Pentru a-şi face rost de banii necesari viciului, nu s-a dat în lături de la nimic: a minţit, a furat, a făcut contrabandă, a vândut droguri, s-a prostituat, a ucis.
Tocmai de aceea se află acum, aici. Şi, ironie a sorţii, este nevoit să privească de la înălţimea experienţei sale, cum jos, sub el, mai mulţi soldaţi joacă zaruri. Pe o cămaşă. Îl mănâncă palmele de dorinţa fierbinte de-a ”freca şi el încă odată oasele” dar, din motive obiective, nu-şi poate mişca mâinile. Iar tovarăşul lui de suferinţe şi fărădelegi n-are altceva mai bun de făcut acum, în ultimul lor ceas, decât să îşi pună mintea cu ciudatul din partea stângă, care pretinde, nici mai mult nici mai puţin, decât că el este cel aşteptat de veacuri de către poporul lui Israel: Mesia, Cristosul!
Şi atunci lui, jucător incurabil, o uluitoare idee îi străfulgeră sub căpățână: Dar dacă? Probabilitatea ca răstignitul din stânga să aibă dreptate, deși infimă, era și ea de luat în calcul. Or, niciodată, în jocurile şi pariurile sale, nu abandonase, atâta timp cât mai avusese o șansă!
Aşa că, invocând ultima dorinţă a unui condamnat la moarte, îi rugă pe soldaţii romani să pună zarurile pe un burete şi cu o trestie să i le ridice până la gură. Le luă apoi cu buzele, le amestecă printre dinţi cu limba şi le suflă pe masa verde a destinului astfel:
- Isuse, când vei fi în Împărăţia Cerurilor, aminteşte-ţi şi de mine, păcătosul!
P(r)ozeur: Vasile de Zărănd
P.S. Mai departe, imaginați-vă şi singuri, ce mutră a făcut Dismas – hoţul intrat apoi în istorie cu porecla de „Tâlharul cel Bun” – când peste câteva ore se trezea în holul de la recepţia Hotelului Raiului, în faţa Sfântului Petru, care-i zornăia în urechi cheile şi-l apostrofa hâtru:
- Ortace, ai dat lovitura!