Compozitorul Ioan Chișmorie s-a născut la Măderat în județul Arad, în data de 29 ianuarie 1904. Era un băiat cu părul ondulat şi ochii albaştri („Onică” îi spuneau toți) care și-a petrecut  copilăria în satul natal, alături de familie şi de oameni simpli din sat, învăţând să lucreze la vie, la câmp şi la pădure. A îndrăgit atât de mult satul şi locurile natale încât mai târziu, atunci când îşi semna compoziţiile, nu uita ca pe lângă numele lui, să mai adauge şi „Măderătanul”.  

A fost unicul băiat al familiei și cel mai mic dintre copii, având patru surori mai mari. A terminat primele șase clase primare la școala din Măderat, pe vremea Austro-Ungarilor, iar talentul muzical îl avusese de mic, astfel că se implica tot mai mult în viața bisericească și la vârsta de 13 ani devenea membru al bisericii baptiste, botezându-se la  biserica baptistă din Arăneag.

La 14 ani participă la un curs de învățare a notelor muzicale de la Șiria. Acolo, îl întâlneşte pe Ioan Slavici cu care devine prieten în ciuda diferenţei mari de vârstă. După terminarea cursului de muzică, de la o zi la alta, se remarcă ca un bun pianist, trompetist şi un excelent baterist şi dirijor.

În 1922 se înscrie la Conservatorul Municipal din Timişoara, dar abandonează în anul al doilea. Ioan Chișmorie îşi dorea să facă cei patru ani de studiu comasați în doi și părăseşte şcoala datorită faptului că nu ajunge la o înțelegere cu conducerea.

Participă la sărbătorile  şi congresele din acele timpuri, inclusiv la Congresul Tineretului Baptist de la Buteni în 1925. În 1928, la Congresul de la Curtici se împrietenește cu Dr. Rushbrooke, care mai târziu a ajuns preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste, cel care a intervenit nu o dată pe lângă autorităţile din România pentru drepturile religioase ale poporului român.

De asemenea, era pasionat de tehnică și mecanică, admirând descoperirile științei de atunci, având o mare admirație pentru Thomas Edison, iar la moartea acestuia, la 18 octombrie 1931, Ioan Chişmorie trimite o scrisoare de condoleanţe doamnei Edison, la West Orange în New Jersey, iar doamna Edison îi răspunde cu o scrisoare de mulțumire pentru faptul că este alături de ei.

În 1932 îi dedică un marș militar lui Loyd George (fost prim-ministru al Angliei) primind cuvinte de apreciere. Pe Nicolae Iorga îl cunoaște la Arad, iar lui Octavian Goga îi compune o melodie pe versurile poeziei ,,Rugăciune”, care se află și acum înrămată la castelul de la Ciucea.   

Ioan Chismorie a fost unul dintre muzicienii cultelor neoprotestante din Romania (fiind de religie baptistă). A compus cântări religioase încă din anii tinereții, dovedindu-se un geniu al muzicii. A fost un om înzestrat cu darul de a crea muzică, astfel că de multe ori se trezea noaptea din somn și compunea cântece la lumina felinarului, atât ca text, cât și  parte muzicală dar își trasa și  portativele tot noaptea, până târziu.

A fost un om  cu dorința de a duce Vestea Mântuirii neamului nostru peste tot prin intermediul muzicii religioase. Acordeonul, harmonul, pianul sau instrumentele de suflat erau foarte bine cunoscute și stăpânite de Ioan Chișmorie, mai puțin instrumentele cu coarde, însă știa să le acordeze, iar atunci când făcea repetiții de orchestră simțea imediat când existau greșeli și spunea: "nu e bine, mai sus sau mai jos cu un semiton”.

Prima ediție a cărții de cântări "Cântările Armoniei" cuprindea 64 de cântări și a apărut în 1937, când el avea 33 de ani. Este trimis pe front în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial și ajunge cu grad de sergent, adunând în grupa sa toți pocăiții. Ajunge până în peninsula Crimeii, la Odessa, apoi până la Sevastopol, în Rusia, iar acolo, pe front, a compus 15 cântece care se regăsesc în volumul ,,Cântările armoniei”.

Dumnezeu l-a ținut în viață și revine acasă, la Măderat, după terminarea războiului. Întors acasă, se implică mai mult în viața religioasă și muzicală, formând coruri, fanfare și orchestre pe la bisericile în care ajungea. Călătorea mult pe jos sau cu trenul, de-a lungul și de-a latul țării, oriunde auzea că sunt cântăreți. Era când în Sighetul Marmației, când în Bucovina, Costanța, Brașov, Turnu Severin și chiar și pe insula Ada Kaleh, însă nu uita niciodată Măderatul natal. Făcea orchestră, cor sau fanfară în intreaga țară, iar atunci când ajungea în vreun sat unde nu mai fusese până atunci, întreba unde stă un pocăit; nu conta dacă era baptist, penticostal sau adventist.

Se căsătorește în anul 1950 cu Maria Chirla din Tulca (Bihor) și au trei băieți și o fată: Stelian, Felix, Saint-Claire și Eleonora. Unul din copii (Saint-Claire) l-a întrebat odată: ,,Tati cum poți tu să faci orchestra și tu nu știi să cânți la chitară, mandolină sau vioară?”
,,Să înveți pe alții ce tu știi sa faci nu e greu, dar să înveți pe altii ce tu nu știi, asta-i minunea.”

Vizitează aproape toate bisericile neoprotestante din țară, organizează cursuri de 20-25 de zile de cor, de fanfară şi orchestră, face cursuri de dirijori, învăţându-i pe toţi cei care își doreau să exceleze în organizarea de coruri. În afară de compoziţii, a mai scris și piese religioase, poezii, nuvele, rugăciuni şi un oratorio numit - „Iosif în Egipt”.

La castelul Peleş îi compune Regelui Mihai, valsul „Flori de la Sinaia”, iar „Imnul Regal” a fost compus în anul 1930, fiindu-i înmânat personal Majestății Sale de către unul din fiii săi, Stelian, abia în anul 1996 la Palatul Elisabeta, după aproape 70 de ani.

Piesa „Aud un cor de mii de păsărele” a fost compusă într-o seară pe dealul Măgura de la marginea Coşteiului de Sus, compozitorul fiind împreună cu prietenul său, Laurenţiu Tuțac.A  ridicat orchestre , coruri sau fanfare în multe biserici baptiste  ori penticostale din țară.

Prigoana şi hărţuirile securităţii din acea vreme s-au accentuat tot mai mult în ultimii ani de viaţă ai compozitorului. După avertizări multiple şi ameninţări, i s-a interzis să mai organizeze cursuri de orchestre, fanfare sau coruri cu tinerii din bisericile neoprotestante.

În toamna lui 1972 este chemat însă în Maramureş  la o biserică să facă orchestră, fiind de altfel și ultima lui misiune, apoi la puțin timp se îmbolnăvește și este sfătuit să se interneze în spital la Cluj însă nu i sa putut pune un diagnostic clar.

Era primăvară și perii din curtea casei părintești înfloriseră din nou, mai frumos ca niciodată, iar pe ramurile lor parcă se auzea ,, un cor de mii de păsărele,,. În dimineața zilei de 25 aprilie 1973, perii din curtea casei au înflorit ultima dată pentru Ioan Chișmorie, pentru că Dumnezeu l-a chemat acasă , la cer , în împărăția lui.

A rămas însă amintirea acestui mare om și compozitor, au rămas peste 400 de cântări compuse de Ioan Chișmorie, care se cântă și astăzi  din Canada până în Australia, din Europa până în Statele Unite, în bisericile neoprotestante.

În 2 septembrie 2012, Dumnezeu a chemat-o acasă și pe cea care i-a fost un ajutor de neprețuit, Maria Chișmorie și este înmormântată alături de soțul ei la cimitirul din Măderat.  În urma lor rămân cei patru copii și 10 nepoți - 6 în România și 4 în Chicago - SUA , dar rămâne în același timp și un dar de neprețuit, cântece lui Ioan Chișmorie-Măderătanul.

În urmă cu puțin timp, unul din fiii lui Ioan Chișmorie (Saintcleare Chișmorie) reeditează “Cântările armoniei” în amintirea tatălui său, cartea fiind tipărită în Statele Unite , stînd ca o mărturie a ceea ce a lăsat Ioan Chișmorie ca moștenire, poporului român și lumii întregi.