ȘOCANT! Din pielea acestui om s-au făcut pantofi, din craniu, scrumieră!

editat de ARQ • 03 Mar 2016 • 0 Comentarii

George Parrott, poreclit ”Nas Mare” a fost un vestit criminal din Vestul Sălbatic al secolului al XIX-lea. Jefuia trenurile și dădea iama în turnele de vite. A fost prins și condamnat la moarte prin spânzurare. Din pielea sa a fost făcută o pereche de pantofi, iar craniul a servit fie ca scrumieră, fie ca opritor la ușă!

ȘOCANT! Din pielea acestui om s-au făcut pantofi, din craniu, scrumieră!

George Parrott s-a apucat de fărădelegi în 1878, când a jefuit un tren, în Vestul Sălbatic. Șeriful Robert Widdowfield și un detectiv angajat la companiei păgubite, ”Union Pacific”, au plecat pe urmele sale, dar au fost uciși, pe 19 august. Crimele au fost descoperite imediat, iar pe capul celui botezat ”Nas Mare” s-a pus o recompensă de 1.000 de dolari. Parrott și gașca sa au început să lovească din ce în ce mai des, furând vite din marile turme.

A continuat să sperie Vestul. A atacat un poștalion al armatei, plin cu 14.000 de dolari, la Cahn. Vestea s-a răspândit imediat, iar el a ajuns să ”valoreze” 20.000 de dolari.

În 1880, când ”Nas Mare” și băieții săi deveniseră faimoși, au executat spargerea unei bănci din Miles City. De bucurie, au parcat alături, la o cârciumă, unde s-au îmbătat. Au dat drumul la laude, urlând că ei sunt autorii crimei din 19 august 1878, neelucidată nici atunci. A fost momentul în care doi șerifi locali i-au prins.

Procesul a durat puțin, iar Parrott fost condamnat la moarte prin spânzurare, pe 2 aprilie 1881. Pe 22 martie, în timp ce-și aștepta rândul, cu ajutorul unui briceag a tăiat gratiile, dorind să evadeze. A fost prins de Robert Rankin, un paznic, chiar în momentul în care ajunsese în curtea închisorii. L-a lovit puternic pe gardian, dar acesta, cu ultimele puteri, l-a readus în celulă, cu pistolul, deși avea craniul fracturat. Imediat, peste 200 de locuitori din Miles City au luat cu asalt închisoarea. L-au luat cu forța pe ”Nas Mare” și l-au spânzurat în piața centrală, de un stâlp de telegraf. Nimeni nu a intervenit.

Povestea nu s-a terminat. Practic, abia acum începe!

Veți spune că este o istorioară tipică pentru Vestul Sălbatic al finalului de secol XIX. Hoții sunt prinși, aretstați, omorâți, iar legenda pleacă la drum. În cazul lui Parrott, partea interesantă abia acum începe!

Doctorii Thomas Maghee și John Eugene Osborne intră în posesia cadavrului. Vor să-i studieze creierul, pentru a înțelege tainele criminalilor. Craniul ajunge la Lillian Heath, o tânără de 15 ani, asistenta lui Maghee. Îl pune pe birou, drept scrumieră pentru acesta. Din când în când, e utilizat și ca suport de creioane. Când Heath aerisește camera, craniul lui ”Nas Mare” ajunge pe covor, drept opritor la ușă!

Pielea de pe față și de pe piept este scoasă și trimisă la un taxidermist din Denver. Din George Parrott se confecționează o perecte de pantofi și o geantă pentru cărat ustensile medicale. Singurul caz din istorie în care pielea umană este ”prelucrată”. Încălțămintea a junge la Osborne, acesta devine Guvernator al Statului Wyoming, din partea Democraților. La petrecerea de investitură POARTĂ PANTOFII FĂCUȚI DIN PIELEA LUI ”NAS MARE”!!!

Trupul lui Parrott este băgat într-un butoi de whisky, cu o soluție de sare și ținut acolo un an. Apoi este înmormântat, în recipient, în spatele biroului lui Maghee.

Pe 11 mai 1950, muncitorii care trebăluiau la Rawlins National Bank dau peste un butoi cu rămășițele unui om și peste o pereche de pantofi. Doctorul Lilian Heath, octogenară, este chemat cu craniul aflat în posesia sa. Testele confirmă că acolo se afla George Parrott. Încălțămintea este depusă la Carbon County Museum din Rawlins, acolo unde se găsește și astăzi. Sfoara cu care a fost spânzurat odihnește în Union Pacific Museum din Omaha, Nebraska. Geanta medicală nu a fost descoperită, niciodată.

Sursa a1.ro