Context:

Sala Ferdinand a Primăriei a găzduit o lansare de carte, asistența fiind una deosebit de de selectă. „Ma Vie a ses Cotès ”/„Viața mea alături de el” este titlul ales pentru acel care a fost, vreme de treizeci și șase de ani, soțul doamnei Jenny Baku (pseudonimul pentru Jeanine Badohu), adică nepotul de soră al lui Ștefan -Cicio Pop, Alexandru Liviu Birtolon.

La patru ani de la (pe)trecerea din viață, în surdul ecou al melodiei „Deseară n-am să vin... la o cană cu vin...”, cartea a fost oferită celor interesați: membri de familie din Africa-Togo, Camerun, Nigeria, din Franța, din Arad, prieteni, universitari, istorici, elevi, alte categorii de intelectuali, arădeni, iubitori de arta exprimată prin cuvinte.

Moderatorul întâmplării de mare ținută a fost Lia Alb, scriitor (pseudonim pentru Viorica Popescu).

Momentele prezentării de carte s-au perindat între „Eros” și „Thanatos”, ca un moment crucial de intersectare dintre două vieți.

Alexandru Liviu Birtolon a plecat la cele veșnice în urmă cu patru ani, înainte de Centenar Marea Unire. A fost ființa care se contopea cu o pagină de o altfel de istorie, cea umană! Spunem aceasta, pentru că, an de an, se ocupa de a marca acest eveniment al Marii Uniri, servind acasă, o cană de vin, oaspeților săi dragi!  Într-un ambient aparte, într-o căldură ce emana esențe tari: iubiri întru credinți! Casa era locaș de istorie și de dragoste, cu o încărcătură emoțională aparte, fină (așa     l-am cunoscut, depănând ghem de poveste despre corifeii Marii Uniri, sau eroii măceni anonimi, printre care și bunicul meu, Taica Ranta).

Contemporani fiind cu fluturii... (L. Blaga), suntem contemporani, acum, și cu istoria, cu vrerea ei, cu platoșa ei, cu „Majordomul” Liviu Alexandru, prin noua carte „sur son epoux” a soției.

Jeanine Birtolon s-a născut în Africa,Togo, fiind fiica cea mai mare a familiei regale din Denu (opt frați). „Zborul”... pentru Jeanine a fost simbol și ideal! Fiindcă a lucrat la Compania Air Afrique vreme de douăzeci de ani.

Cu un comportament al vremurilor trecute, mereu asortat și cu papillon și o servietă, Alexandru Birtolon își „ținea” de mână descendenții și cărările, nu veșnic propice, ale istoriei, dar, chiar și acasă, dereticind, își „ținea de mână” soția pe coridoarele florale ale fericirii lor (așa i-am cunoscut)!

Martoră la toate evenimentele și ... „venit-dusul” cursurilor nu prea drepte ale istoriei, Jeanine a notat în „sertarul” memoriei tot ceea ce i-a legat.

Doamna Lia Alb a invitat la cuvânt fiecare ocupant al prezidiului, făcând, pentru început, referire la  volumul său, „Cimitirul istoriei”, ca un elogiu, de dincolo de viață, pentru nepotul marelui corifeu al Unirii, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Birtolon, cu toate zbaterile privind istoria sa și a familiei.

A fost evocată personalitatea marelui iubitor de neam, țară, familie, patrie, copii și legendele locurilor pe unde a trăit (cu bunicul la conac sau în podgorie), de personalități cu afinități: părinte pr. Sorin Seviciu, prof. univ. dr. Ioan Bolovan (Cluj), prof. univ. dr. Corneliu Pădurean, dr. Dinu Zaharia, prof. Cristian Stoica, prof. Rodica-Maria  Vekas (traducător al volumului din limba franceză), prof. univ. dr. Speranța Milancovici (interpret pentru Jeanine Birtolon).

Un moment aparte l-a constituit înmânarea „Medaliei Încoronării” de către profesorul Eugeniu Criste, autorului volumului, scriitor de-acum, în genuri literare de un iz  aparte (Jurnal memorialistic, romantic ori confesional).

Cuvintele care au adus sublim și consistență ceremonialului „de aducere aminte” printr-o carte, au scos în relief mari virtuți ale autorului (care a început volumul ca o terapie-suport prin scris, înainte de stingerea soțului, virtuți de dragoste, slujire și devotament familial.

Cartea prezentată este o carte a regăsirilor prin „călătoria” unei vieți. Iubirea care i-a unit, nu  a murit! Trăiește prin Carte, ca un altfel de Album de familie!  Și ce poate fi mai frumos, decât să-ți urmezi soțul, în patria lui, acolo unde a vrut să îl acopere țărâna!

Carte:

Conține peste o sută cincisprezece pagini (între care vom regăsi o poveste de viață, de iubire împlinită, dar și un foto colaj cu secvențe din această minunată poveste).

Capitolele au parfum de zile și nopți, de trăiri și simțiri, iar o „Prefață” și „Mulțumiri” întregesc pânza cărții ca un voal de cinema.

„Filmul”, de-acum, va rula ca un metraj pe cupola unei sincerități, așternute, cu multă acribie, pe coala albă de hârtie.

Cartea a apărut prin grija Editurii Mirador (2022), în condiții deosebite, vis- a-vis de grafică și de coloritul paginilor (32).

De notat despre semnificația copertelor: Coperta I îl plasează pe „Eroul” paginilor  străjuit de palmieri pământii (ca niște palme ocrotinde) sub o constelație de ceruri albii/gălbii/rozalii. Coperta IV oferă pe același ton plăcut, ca o prelungire în peisaj, note biografice despre autor Jenny Baku/Jeanine Birtolon Badohu.

Mai trebuie consemnat un fapt inedit: afișul este conceput ca un copac ce se răsfiră, albăstriu, peste cele două mâini legate pe viață prin două  inimi de inele! Superb!

Sunt fotografii ce vorbesc din priviri și prozopoematice exprimări, demne de luat în seamă, prin rostirea  și feminina rostuire a autorului.

În carte se cultivă sincerități și  generozități, cum să îi putem uita memoria?

Care memorie a fost invocată cu patos de fiul Michael care și-a strâns mama în brațe, sărutându-i mâna în care acum... ținea o carte!

A învinge trecutul e un sacrilegiu!

A cinsti prezentul e o îmbrățișare de suflete!

A primi o carte, un artefact imaterial, dar cu suflet acum, prin însuflețirea și însoțirea cu Alexandru Liviu, este  a nu mai plânge răzvrătirea pe curgerea de Golgotă, ci a te bucura, drag autor, drag cititor, de fluviul amintirilor și apa vie a mărturisirilor de autor.

A fi participat la o lansare-evocare, este o onoare! Care îmbie la respect și la citire de carte! Un poem ce nu desparte! Un poem care îmbie la dragoste veșnică!

Acestea ar fi și cuvintele pentru „noi” și pentru „El”, în tremur de glas, de final, prin vocea autorului, o demnă soție, Jeanine Birtolon Badohu.

Cartea va fi bine primită și va curge printre ochii genelor, cu fericirea cu care a fost scris-dăruită pentru un gl(amour)en septembre/octobre.

Cartea este un poem cu mici poeme cât un puzzle, fărâme de dragoste și frânturi de istorie romanțată! O carte a dăruirii, o carte a nobleței și o carte  a două vieți! Sunt „Dedicații” pentru suflete de copii, nepoțele, dar și o „Ultimă scrisoare”, după un an... mai târziu!

Prin sesiunea de autografe, serata și-a răspândit soarele în luna ce cuprindea vitralii. Altfel. Ca un legământ!  Madame Jeanine, ecoute, la lecture! Le livre c-est parti! Car „lire” c'est „partir”! Bonne chance! Merci Madame, Jenny Baku! Azi, continente, orașe și țări au scris, peste Thanatos, Eros!

A consemnat

Florica R. Cândea,

membru UZPR Arad