Satul copilăriei - SECAȘ
În urmă cu o lună și ceva am avut plăcerea de a merge din nou la Brazii, la invitația domnului primar Ioan Vesa, cel care se ocupă de bunul mers al comunei și care încearcă să păstreze nealterat tot ceea ce este de valoare în comuna sa.
De data aceasta am fost alături de colegii de la TV Arad, de la emisiunea “Mă intorc cu drag acasă” , o emisiune frumoasă care ne aduce aminte de perioada în care eram copii în sat, de anii de școală, de toți cei dragi nouă, mai ales celor plecati din satul natal, SATUL COPILĂRIEI NOASTRE .
Nicăieri nu e mai bine ca acasă, spune o vorbă din bătrâni și așa este, nicăieri nu e mai frumos și mai liniștitor ca în satul în care ne-am născut, am crescut, unde am mers la grădiniță și la școală, unde am simțit cu adevărat vacanța de vară, ori sărbătorile de iarnă.
Satul copilăriei a fost, sau încă este locul unde ne reîntoarcem cu mult drag, unde odinioară mergeam la pescuit sau zburdam ca mielușeii prin pădure primăvara după ghiocei pentru a strânge un buchețel pentru mămica noastră, sau pentru colega de clasă de care ne apropiam cu sfială, ce atunci când îi dăruiam ghioceii i se înbujora fața.
Cine și-a petrecut copilăria la țară este binecuvântat de Dumnezeu pentru că un copil crescut la țară este mai sănătos, mai călit, dar și mai matur. Știe ce este munca, dar mai ales apreciază și îi respectă pe cei mai în vârstă.
Câte lucruri frumoase nu se petrec la țară, în satul natal și de câți nu suntem legați sufletește, de părinți dacă îi mai avem, sau de rude, ori de casa părintească, locul sfânt unde am făcut primii pași în viață, unde am spus prima dată magicul cuvânt „mama”. Acolo unde l-am întâmpinat pe Moș Crăciun și brăduțul frumos împodobit, plini de emoții, iar mai târziu mergând cu colindul prin sat de sărbători, cu zăpada până la genunchi și cu năsucurile roșii de la frig.
Ce frumos este iarna de sărbători, pentru că adevăratele sărbători de iarnă sunt la sate, acolo unde ne-am născut și am copilărit. Un cântec spune : "CASA PĂRINTEASCĂ NU SE VINDE" și este așa , pentru că ne vindem copilăria, amintirile frumoase, iar sufletul ne va rămâne gol tot restul vieții, deși uneori fară sa vrem, suntem nevoiți să o facem.E greu, dar asta e viața cu bune cu rele.
Desigur Secașul ca oricare sat își are și el istoria scrisă sau nescrisă încă, cu tradiții și obiceiuri, pentru că țăranul român chiar dacă a dus-o greu, nu a uitat să doinescă, sau să joace în hora satului atunci când totul era bine.
Niciodată nu vom cunoaște suficient din istoria satului nostru, despre ceea ce a fost cândva, însă încercăm să păstrăm ceea ce avem rămas de la bunici , sau străbunici.
Asta încercăm să facem și noi , să readucem în mintea și inimile dumneavoastră tot ceea ce a fost cândva , tradiția, copilăria, sau biserica, ori un crâmpei din viața bunicilor noștrii, amintindu-vă că acolo între dealuri există un sătuc uitat poate în neagra depărtare, dar care ne așteaptă să revenim în locul sfânt al copilăriei noastre, să ne bucurăm împreună cu cei dragi de acasă, dar mai ales să nu uităm NICIODATĂ de unde am plecat.
SDFG