Sărbătoarea Floriilor și portul popular la Păiușeni
Păiușeniul este unul dintre cele mai pitorești sate din județul Arad, așezat de-a lungul unei văi așa cum șade bine unui sat de pădureni, care încă mai păstrează frumusețea tradiției și a obiceiurilor moștenite de la înaintași.
Aici se îmbină armoios trecutul cu prezentul, aici vezi case bătrânești așa cum erau în urmă cu o sută de ani, dar în același timp vezi case noi, frumoase cu tot confortul, cu apă potabilă trasă în locuințe adusă prin cădere de la izvoarele din deal, iar oamenii își fac tot ceea ce este necesar pentru un trai confortabil între pădurile frumoase și de-a lungul văii care curge șușotind fără încetare.
Păiușănanii sunt legați sufletește de locurile natale, de pădurile care aproape se „huluie” pe casele din sat, dar tocmai acest fapt dă un farmec aparte acestor meleaguri minunate. Portul popular aici se păstrează cu mândrie și dragoste, mai ales de femei pentru că păiușănanile sunt femei frumoase, aprige și făloase, mândre de portul lor popular.
Un cântec foarte frumos interpretat de o păiușanană (doamna Liliana Păiușan) spune cam așa:
„Mândre-s păișananile cum îs vara florile, duminica-n sărbători își iau sumnile cu flori și cârpile de mătasă ca sa fie mai frumoasă” și așa sunt, frumoase, dar și făloase de portul lor popular care le reprezintă și așa cum am spus și cu altă ocazie, chiar în Arad dacă vin păișananile se îmbracă în frumosul lor port.
Sărbătoarea Floriilor este cea mai însemnată zi din an din punct de vedere a portului ,când majoritatea femeilor indiferent de vârstă îmbracă frumoasele costume populare când merg la biserică. Este ceva deosebit de frumos să vezi venind pe „uliță” spre biserică grupuri de femei și fete din partea de sus și din partea de jos a satului Păiușeni (fiind cel mai lung sat din județul Arad, de 7,8 km) îmbrăcate în frumosul port popular, indiferent că este un costum vechi de peste o sută de ani sau un costum nou foarte frumos brodat.
Văzându-le cum vin spre biserică, mi-am adus aminte de frumosul cântec care se cânta mereu prin anii 60-70, mai ales la țară, „Țărăncuță, țărăncuță...”.
Am văzut fete frumoase în costume populare de Maramureș, din țara Oașului, dar și din frumoasa Bucovină, semn că aici la Păiușeni conviețuiesc împreună cu localnicii și oameni veniți pentru totdeauna pe aceste meleaguri, care însă își aduc aportul lor la păstrarea tradiției și poartă cu mândrie costumele lor populare.
Trebuie să recunosc că mi-am dorit să văd acest lucru de vreo doi ani de când am auzit de acest frumos obicei care din păcate a fost abandonat de locuitorii de la sate, insă iată că la Păiușeni tradiția și frumosul sunt acasă și aș putea spune că acest lucru este chiar unicat în județul Arad.
Sărbătoarea Floriilor are un farmec și frumusețe aparte fiind si perioada când pomii înfloresc, totul este verde, dar este si momentul în care ne apropiem mai mult de Dumnezeu, de cele sfinte, de casa lui Dumnezeu, de biserică , și atunci cu mic cu mare lumea se adună la slujbă cu smerenie în suflete.
Biserica din Păiușeni este o bisericuță mai mică, dar frumoasă, am simțit acea căldură sufletească care face omul, fie el și pentru prima dată (în cazul meu) în acest lăcaș, să se simtă acasă. Mă uitam peste enoriași și am văzut biserica plină, oameni care iubesc pe Dumnezeu, oameni credincioși, dar în același timp am văzut copilași, un semn că părinții își educă copii în spirit creștinesc.
După slujbă toată lumea cu ramuri de salcie în mână, socializează în fața bisericii întâlnindu-se rude și prieteni, bucurându-se împreună, pentru că oamenii dintr-o comunitate mică se ajută și țin unii la alții, se înțeleg mai bine, dar sunt și foarte ospitalieri.
Nu am putut pleca din Păiușeni fără a colinda așezarea și a vă prezenta o frântură din frumusețile acestui sat codrenesc, parcă din altă lume, o lume mai bună, de care eu sunt legat sufletește de mai bine de două zeci și cinci de ani.
Am dorit să vă aduc primăvara în suflete acum când florile și-au desfăcut frumoasele petale, când primăvara își face simțită prezența și totul prinde din nou viață, cu pădurea care începe să înverzească din nou dând un farmec și frumusețe aparte locului, un loc care îmi aduce aminte de copilăria mea petrecută la țară. Oamenii și locurile de aici sint altfel ,oamenii mai buni ,poate mai simpii , dar sînt prietenoşi şi ospitalieri , iar aşezarea este deosebit de frumoasă si cred că acest lucru ma face să mă reîntorc cu drag întotdeauna la Păiuşeni ,între prieteni unde mă simt ăntotdeauna ca acasă. P.S. Primăria comunei Chisindia şi redacţia ziarului online www.ARQ.ro urează tuturor locuitorilor satului Păiuşeni Chisindia şi Văsoaia, ,,Sărbători fericite alături de cei dragi!