Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad a deschis porţile noii stagiuni sâmbătă seara, iar în ziua următoare a prezentat publicului spectator întâia premieră a acestui an teatral: este vorba despre spectacolul „Săptămâna Luminată” după Mihail Săulescu, în regia lui Nicolaie – Mihai Brânzeu, jucat la Sala Studio de la orele 19:00. Scenografia este semnată Indre Colta, coregrafia și mișcarea scenică sunt realizate de Maura Cosma, iar muzica aparține lui Dan Simion.

            Din distribuția spectacolului fac parte actorii  Marian Parfeni (Bolnavul), Carmen Butariu (Mama), Mariana Tofan (Bătrâna), şi Răzvan Oroian (Paznicul), precum și dansatorii  Cosmin Blaga, Dinu Bociort, Timea Szendrei, Adrian Dumbra și Andreea Piroș (Spiritele).

            Dramă într-un singur act, scrisă de Mihail Săulescu pe parcursul unei singure nopţi, „Săptămâna Luminată” a văzut lumina tiparului în anul 1911, acum mai bine de un secol, fiind adaptată scenic în anul 1921, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. La mulţi ani după, în 1994, textul este transpus teatral şi de celebrul regizor Mihai Măniuţiu, pe scena teatrului clujean.

            Încă din timpuri imemoriale, săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului Iisus este numită Săptămâna Luminată, fiind perioada în care porţile raiului sunt deschise şi oricine moare ajunge direct în rai, chiar mare păcătos de-ar fi. Tânărul Constantin (Bolnavul) trage să moară, vegheat fiind la căpătâi de o Mamă ce-l iubeşte dincolo de limitele posibilului. Fiul său muribund este un tâlhar, ucigaş de copii şi hoţ de drumul mare şi totuşi devotamentul femeii se menţine nealterat. Singura consolare a Mamei este speranţa că păcătosul ei fiu va muri în Săpămâna Luminată, salvându-şi astfel sufletul de la pedeapsa veşnică a flăcărilor iadului. Bolnavul, plasat între viaţă şi moarte, se încăpăţânează să trăiască, motiv pentru care Mama nu conteneşte să se roage fierbinte pentru moartea lui.

            Climatul funebru este conferit cu minuţionizate de ansamblul elementelor constituente ale montării, pornind de la excepţionala scenografie mortuară, continuând cu temele muzicale, coregrafia, mişcarea scenică şi costumele. Spectatorii au în  permamenţă certitudinea că se află în anticamera morţii; ochii lor sunt captaţi de camera-cavou, martoră a unei policromii sentimentale forte, redusă la tonuri crude. Spectacolul abundă în elemente simboliste, încropit fiind din presimţiri ambigue, esoterice, din tatonări fantasmatice ale morţii, cu puternice inserţii expresioniste corelate primitivismului popular.

            Personajele generice (Bolnavul, Bătrânul. Femeia, Paznicul) ilustrează o sacralitate păgâno-religioasă ancestrală, fiind tipologii umane ce stau faţă în faţă cu viaţa şi cu moartea; cu regăsirea primordială şi cu disoluţia finală; cu păcatul capital şi cu mântuirea veşnică; cu iubirea şi cu sacrificiul. Spiritele, martore tăcute ale războiului uman din camera-cavou, urcă şi coboară scara ce duce înspre rai, scara ce propulsează şi spre iad totodată. Ele nu-şi pot găsi alinarea, scaunele fiind ciuntite, terenul nisipos, disoluţia în plină derulare. Roata se învârteşte implacabil, ciclul viaţă-moarte se repetă cu o sfinţenie absurdă.

            Până unde este capabilă să meargă iubirea unei Mame? Există păcătoşi mari şi păcătoşi mici în camera morţii? Poate Moartea să aştepte până sufletul se mântuieşte? Ne salvează iubirea şi rugăciunea de la pedeapsa finală? De ce e omul mistuit de dorul depărtărilor şi al absolutului? Să fie adevărat ca din pământ am fost creaţi şi în pământ ne vom întoarce? Suntem pregătiţi să trăim şi să murim asumat? Iată câteva întrebări care bântuie spectatorul aflat în chingile unei propuneri teatrale ce şochează şi forţează simţirea şi raţiunea.

            Regizorul Nicolaie Brânzeu vădeşte prin "Săptămâna Luminată" o maturizare artistică  indubitabilă, sinonimă cu apropierea de o zonă teatrală de nişă, cu tuşe de teatru antic. El s-a dovedit neaşteptat de curajos alegând un astfel de text incomod; teme precum moartea, mântuirea, păcatul originar şi iubirea maternă sunt dificil de abordat fără să se simtă subiectivismul, tezismul autorului-regizor. În cazul de faţă, ideea-nucleu a dramaturgului Mihail  Săulescu  este transpusă  ţinându-se seama de libertatea publicului de raportare la text şi la (i)realităţile analizate microscopic.

            Actorul Marian Parfeni se vizibilizează prin îmbrăcarea hainei personajului-cheie: Bolnavul. Acesta explorează cu talent şi sensibilitate tenebrele apocalipsei unui bărbat schizoid, apelând mai ales la mijloace non-verbale sau specifice teatrului de mişcare. Rolul de faţă îi permite lui Marian să creioneze un personaj exponent al categoriei sale - păcătosul în căutarea mântuirii de pe urmă; păcătosul ce se lasă izbăvit din colivia păcatului, mântuit fiind de iubirea Mamei, adevărată încarnare a lui Dumnezeu.

            Spectatotii care nu au avut încă ocazia să vadă minunata montare din debutul stagiunii 2015/2016 trebuie să ştie că următoarea reprezentație a spectacolului „Săptămâna Luminată” va avea loc duminică, 4 octombrie 2015, de la orele 19:00, la Sala Studio !

Emanuel Cotuna