-6°C
Ultimul Solomonar
P(r)oza zilei: Ultimul Solomonar
În seara de ajun a Crăciunului din acest an am fost solicitat de Pizzeria La Strada, care tocmai își deschidea un nou punct de lucru în încăpătorul hol a hipermarketului Kaufland, să le scriu un articol publicitar și care să fie apoi promovat pe site-ul www.arq.ro.
Așa că, după ce am stabilit împreună cu patronii pizzeriei textul articolului și am mai făcut și o duzină de poze de la inaugurare, m-am dus la chioșcul de ziare din vecinătate și mi-am cumpărat revistele România literară și Observator cultural.
Însă, în momentul în care intenționam să părasesc hipermarketul, l-am observat din spate pe prietenul meu, Solomonarul, ce stătea de vorbă cu o vânzătoare de la recepție. Și atunci mi-a venit ideea să fac o glumă cu el și i-am dat un bobârnac cu degetul în cutia de carton pe care Solomonarul o are tot timpul sub braț și în care ține nelipsita lui sticlă de apă (descântată) cu dopul găurit, astfel încât să poată șprițui cu ea ritualic în jur atunci când este cazul și trebuie să taie corzile energetice ale cine știe cărui individ malefic, cu aură negativă și care, intenționat sau nu, se ancorează ca o lipitoare de corpul lui, sugându-i fluxul vital.
Numai că în chiar clipa când i-am plesnit cu degetul arătăror cartonul, Solomonarul s-a întors brusc spre mine, m-a străfulgerat cu ochii lui scăpărători și m-a anunțat solemn că, deși suntem prieteni, din clipa aceea el s-a supărat foarte tare pe mine ...
Pentru arădenii ce nu-l cunosc încă pe Solomonarul , trebuie să precizez că pitorescul personaj din P(r)oza zilei de azi s-a aciuat în urmă cu vreo 15 ani pe melagurile noastre, pe vremea când în clădirea Filarmonicii inițiatul Remus Tănase iniția în fiecare an Conferințele ANATECOR, ale Școlii de Terapii Complementare.
Omul acesta, mă rog, Solomonarul, personajul, e de meserie arhitect, dar trăind în Bucureștiul postrevoluționar niște întâmplări paranormale, s-a încăpățânat să le găsească explicații raționale în așa zisele ”științe de graniță” și cum ceea ce a aflat de la bioenergeticienii, energoterapeuții și hipnoterapeuții din capitală nu l-a mulțumit deloc, s-a apucat de unul singur să bântuie prin cele mai retrase mănăstiri din țară, în căutarea unor călugări iluminați și care bănuia el că știu cu mult mai multe despre tainele energiilor sufletului și corpului omenesc și numai smerenia și detașarea față de deșertăcinea lumii acesteia îi opresc să-și arate puterile dobândite prin post îndelung, meditație și rugăciune.
Acum amicul meu locuiește la marginea Aradului, într-o minusculă căsuță părăsită pe malul râului și care bănuiesc eu că la origini fusese o stație meteo ce supraveghea nivelul apelor Mureșului și aici Solomonarul adună tot soiul de ierburi de leac și ciuperci aiuritoare și trăiește din vânzarea unor amulete și talismane, pe care le confecționează la lumina unei veioze puternice, sau plăsmuiește mici piramide de aluminiu, ce te protejeaza împotriva vrăjilor și a magiei negre și a tuturor atacurilor energetice dușmănoase, dacă îți fixezi înăuntru poza, bineînțeles situată într-o anumită poziție, exact ca sarcofagele faraonilor (efectul de piramidă!) sau, mai nou, s-a apucat să bricoleze flori de lotus cu beculețe multicolore și care privite dintr-un anumit unghi au darul de a-ți activa toate cele șapte Chakre ...
Ei bine, ieșind eu pe ușa hipermarketului și apropiindu-mă de Nissan-ul pe care în urmă cu jumătate de oră îl parcasem la intrarea în curtea Kaufland-ului, am observat uimit că am pornite și farurile și avariile mașinii, ba și ștergătoarele de parbriz se mișcau înnebunite, la turație maximă. Normal că nu mi-a venit să-mi cred ochilor, căci știam sigur că nu le lăsasem așa și m-am urcat imediat în mașină și le-am oprit, numai că după aceea motorul nu a mai vrut cu nici un chip să pornească.
Așa că nu am avut altă soluție și l-am sunat pe colaboratorul meu de încredere, Consuel Transport, iar Șoimul Pleșuv a venit în doi timpi și trei mișcări în parcarea Kaufland-ului și mi-a urcat Nissan-ul pe platformă, ironizându-mă neîncetat că am descărcat bateria mașinii ca un începător, uitând aprinse atât farurile, cât și avariile ...
Numai că mie, undeva în umbra serii de ajun, mi se părea că-l zăresc pe Solomonarul, gârbovit ca un Moș Crăciun și cădelnițând cu sticla lui de apă descântată și capacul găurit, borborosind și tăind corzile energetice negative, pe care le ancorase mai devreme între el și Nissan.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 