Secașul este o veche vatră folclorică și de tradiții populare,  pentru că din cele mai vechi timpuri a fost locuită de români, de oameni  simpli care au păstrat ceea ce înaintașii lor le-au lăsat.

Secașul  înseamnă loc sec, fără apă, iar satul  avea o biserică  în afara lui  undeva mai sus pe vale, de unde se mai păstrează și astăzi în actuala biserică o piatră inscripționată, piatră care a fost descoperită, întâmplător am zice noi, însă nimic nu este întâmplător, de  actualul preot din sat ca un semn că Dumnezeu, iubește secășenii. (Nimic nu este întâmplător și biblia spune ,, până și firele de păr din cap v-au fost numărate….."). Secașul a fost  și este încă o vatră de folclor, aici încă se mai păstrează multe obiceiuri lăsate de înaintași , aici încă se mai fac anunțurile sătești ,,cu duba la fiecare colț de uliță să audă tot natul ,,.Și astăzi aici se mai  văd case tradiționale , dar un lucru se vede clar și l-am observat de prima dată când am poposit la Secaș. Aici oameni se mai ajută  între ei  , ceea ce nu mai vezi la sate din păcate. Oamenii sunt harnici , nu există  pământ nelucrat , deși pământul nu este foarte bun pentru agricultură fiind zonă de deal  , dar oamenii nu s-au lăsat și l-au cultivat , și îl cultivă și astăzi. Satul însăși este așezat pe deal , în trecut fiind defrișată pădurea pentru a face loc caselor , practic Secașul este pe locul unei păduri. Nu am să intru în detalii cu istoria satului  , dar aici ca peste tot a existat un domn de pământ, Kyril Nicolici  domn de  Secaș și Mădrigești  de origine sârbă sau croată care avea mult teren, el fiind cel care a construit și biserică aici, pentru că așa era rânduiala ca domnul de pământ să ridice biserică. Când s-a făcut colectivizarea forțată și la Secaș , primul președinte de G.A.C. s-a gândit să arunce în aer  turnul  fostei biserici și să folosească piatra la construirea  grajdurilor, însă Dumnezeu a vrut altceva și nu s-a lăsat călcat în picioare, și nu s-a  putut folosi nicio bucată din piatra de la turnul bisericii, fiindcă a fost material moale și la explozie s-a făcut totul praf , iar carele și căruțele  s-au  întors goale înapoi în  sat . Păcat că s-a distrus  un monument istoric   al locului. Tradiția și portul popular s-au păstrat vii la Secaș , iar în trecut acest frumos sat avea și formație de dansuri populare , însă ca aproape în toate satele oamenii s-au risipit  spre orașe în perioada comunismului , și așa s-a lăsat totul pe seama bătrânilor iar cu timpul au dispărut și  ei, apoi casele s-au risipit , dar încă se mai pot vedea case bătrânești  la Secaș. Nu au dispărut însă obiceiurile pentru că s-au transmis din generație în generație , iar ,,Nedeea de la Secaș  s-a ținut an de an până în 2000. Astăzi Primarul Ioan Vesa , fiu al Secașului  , continuă tradiția acestui frumos obicei și iată că în  acest an pe 09-10 iulie 2016  a fost prima ediție  a sărbătorii,, Obiceiuri și Tradiții Secășane,, primăria  având sprijinul Consiliului Județean și a Centrului Cultural Județean care se implică  în păstrarea tradițiilor populare a județului Arad.Ca o paranteză aș dori să transmit  faptul că D-l primar Ioan Vesa dorește să  înființeze un ansamblu de dansuri  la Secaș ,, pentru a continua ceea ce înaintașii noștri ne-au lăsat și pentru a promova tradiția și portul popular la Secaș  și de ce nu în țară,, Dacă în prima zi a fost șezătoare și prezentarea portului popular secășean a doua zi  ,  a fost muzică dans și voie bună în fața căminului cultural din Secaș , având ca invitați , ansamblul de dansuri din Pleșcuța , un ansamblu de excepție cu niște copii deosebiți  iar soliști fiind Marioara Creț , o fiică a satului , cea care păstrează cu sfințenie costume populare autentice ,  și  de valoare , din zonă și din zona Bihorului  și aș vrea să punctez faptul că această doamnă , este cea care ține viu  tot ceea ce înseamnă folclor la Secaș ,apoi o altă solistă care a încântat publicul a fost Lorena Cionea , iar  Adrian Creț a făcut o demonstrație de Big Box , fiind o adevărată valoare acest tânăr secășean , cel puțin pe mine m-a impresionat cu talentul lui. Bineînțeles nu au lipsit nici cazanele cu tradiționala ,,fasole cu ciolan,, care a fost la mare căutare și apreciere  la urma urmei pentru că  la final nu a mai rămas nici un polonic de fasole  . Felicitări bucătarilor și tuturor celor implicați  la  bucătărie. Cântecul și dansul a continuat până noaptea  , iar focurile de artificii au încheiat  sărbătoarea secășană  , cu luminile lor colorate aruncate în văzduh  deasupra  satului  spre deliciul tuturor celor prezenți dar în special al copilașilor dn Secaș, după care s-a așezat din nou liniștea peste frumosul sat  și pădurile de la poalele Vîrfului Drocea... Am plecat spre oraș , apoi așa cum fac întotdeauna , mă opresc  după ce ies din sat , stau  lîngă mașină puțin în noapte și mai inspir acel aer curat , cu miresmă de fân cosit și privesc înapoi spre Secaș. Din satul așezat între dealuri se auzea ca un ecou lătratul unui câine , iar  luna ca un corn luminos veghea Secașul  făcând ca imaginea să fie dintr-o poveste de demult …….. apoi în gând mi-a venit din nou acel frumos cântec din bătrâni ,, Sătucul meu ce ești în neagra depărtare,,….. Doar cei care au crescut la sat pot înțelege acestea , și doar ei poartă în suflet acel dor de satul copilăriei…

aș