Noul stadion, un blestem pentru echipa UTA

scris de Hamza Ioan • 06 Oct 2020 • 0 Comentarii

Dacă aseară meciul cu Academica Clinceni se întindea până la această oră, nici atunci niciuna din cele două echipe nu ar fi reușit să înscrie. Nu știm ce motive să mai găsim. Ba lipsa de omogenitate, ba pregătirea fizică precară, ba , la fel, și pregătirea tehnică precară. Ba lipsa de valoare generală a jucătorilor aduși. Săracul Gyuszi Balint încearcă , după fiecare meci, să spele rușinea evoluției jucătorilor pe care-i pregătește , atât de vădit încât nici el nu mai știe ce motiv să găsească.
Clinceni....Dacă ar fi trăit Zoli Farmati , nici n-ar reuși să pronunțe numele acestei localități cât Pîrneava de mare. Aproape 5000 de locuitori.
Ce se întâmplă cu Bătrâna Doamnă, echipă ce e luată la mișto de realizatorii de la Digisport și invitații lor? Să fie vina cârcotașilor care, timp de câiva ani, blamau ritmul încet și foarte încet de reconstrucție a arenei arădene? Să fie blestemul celor care au amânat la nesfârșit finalizarea acestei lucrări? Ne-a trebuit stadion. Îl avem. Acum și gazonul se prezintă acceptabil , dar...parcă Hora găsește greu poarta, parcă jucătorii așa zișii mijlocași, rătăcesc aiurea timp de 90 de minute pe teren, fără nicio noimă, parcă Cipri Rus pare mai gras pe acest gazon. În care suflet al roș-albilor găsim acea mândrie că joacă pentru un nume greu , UTA?
Mi-e milă de componenții vestitei galerii a UTA-ei. Ba în curțile din apropierea terenurilor, ba, în spatele unor gratii pe unde abia pot vedea puținele faze ale meciului. Nu există pedeapsă mai aspră pentru ei.
Căutând motive , după fiecare insucces, suntem tentați să credem că UTA nu câștigă acasă datorită lipsei celor care o susțin cu ” De la Dunăre la Sena...” Unde sau în ce să mai scormonim pentru a motiva lipsa de dăruire?
Aseară aveam nevoie de înaintași , iar primii schimbați au fost Miculescu și Buhăceanu. E derutat și săracul Balint. Miculescu și Denis Rusu au ratat cu capul, dar alții nici măcar atât nu au reușit. Ba, scuze, Hora cu un șut care a avut ca țintă finală , portarul oaspete.
Gluma se îngroașă. Nu putem să ne bazăm doar pe fazele de apărare. Noroc că oaspeții ( nu mai pomenesc localitatea că mi-e jenă) s-au trezit târziu, și-au dat seama târziu că forțând puțin spre final, puteau cîștiga. Nu mai schimbați înaintașii sau schimbați-i cu alți atacanți.