Doamna Mona Nicoară parcă mai ieri va scriam pentru a afla detalii despre prima ediţie a Festivalului de Film Documentar de la Arad. Timpul a trecut, parcă, atât de repede…şi ne aflăm cu câteva zile înainte de cea de-a doua ediţie a festivalului. Cu ce sentimente vă reîntoarceţi la Arad pentru a implementa acest proiect?

Ei, trecerea timpului e în cazul festivalurilor un lucru tare bun. Ne bucură enorm că  micul experiement de două zile propus anul trecut de Corina Șuteu și colegii  de la FilmETC / Romanian Film Initiative a prins, și că anul acesta putem să extindem  puțin festivalul, cu aceeași echipă, care include producătorii de la 111 Film, kinemaikon, și nu în ultimul rând Centrul Municipal de Cultură și Asociația Arad Capitală Culturală Europeană, sub patronajul cărora se desfășoară și această a doua ediție.

În plus, anul acesta echipa festivalului s-a completat anul acesta și cu Mihai Chirilov, care conduce fARAD oficial după ce anul trecut l-am exploatat fără alt titlu decât cel de membru al board-ului FilmETC / Romanian Film Initiative. Mihai este și directorul artistic a festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, organizat tot de FilmETC / Romanian Film Initiative la Film Society of Lincoln Center în New York, precum și al Festivalului Internațional de Film Transilvania din Cluj, și aduce o experiență și o creativitate cum rar am întâlnit în viața mea profesională. E o mare bucurie de fiecare dată când putem lucra împreună.

După cum am aflat din primul comunicat de presă pe tema festivalului, tema acestei a doua ediţii este Portret/Peisaj (Portrait/Landscape) și este inspirată de constrângerile formale ale documentelor digitale, dar, mai ales, de abordările specifice ale celor mai importante documentare internaționale din ultimul an, care vor fi prezentate publicului arădean: imaginea “pe lung” și “pe lat”, perspectiva de adâncime și unghiul larg, concentrarea pe context sau pe individ. Vreţi să detaliaţi puţin această temă?

Tema a venit într-un fel natural din oferta de documentare de la marile festivaluri din anul acesta. Dorim să construim un festival care explorează documentarul ca formă artistică — nu doar ca mediu de transimitere de informații. Ne-am jucat cu diverse idei despre relația dintre genurile cinematografice, dintre jurnalism și artă, dintre filmul personal și filmul vorbește mai fățiș despre marile idei, și în cele din urmă Mihai a redus foarte inteligent toate aceste idei care se regăsesc în cinematograful documentar al ultimului an la o esență simplă: portretul de pesonaj versus fresca de amploare largă. Sunt două modalități diferite de a căuta să înțelegi, să dai sens universului, și este fascinant de văzut cum se manifestă formal în documentarul de cinema din ultmiii ani.

Haideţi să vorbim şi despre programul festivalului. Ce filme aţi pregătit? Ce recomandări aveţi pentru spectactori?

Vom deschide cu Primarul chinez, un film premiat al Sundance anul acesta, care e și portret și peisaj și care explorează relația dintre un personaj și peisajul urban pe care încercă sa-l stăpânească. Închiderea festivalului e rezervată unui eveniment hibrid cu capodopera de montaj a școlii sovietice, Omul cu camera de filmat (1929) al lui Dziga Vertov, prezentată cu acompaniament live asigurat de DJ Dubase.

Printre portrete mai avem și Amy, film de montaj despre destinul tragic al starului muzical Amy Winehouse, care a avut premiera la Cannes anul acesta; Bondoc, un portret emoționant și totodată riguros formal al unui vechi șahist român, care tocmai a avut premiera la Festivalului Internațional de Film Transilvania; Citizenfour, documentarul-thriller despre avertizorul de conștiință Edward Snowden, care a primit anul acesta Oscarul pentru cel mai bun documentar); Call Me Marianna, povestea năucitor de umană a unei transexuale poloneze, venit de la festivalul din Locarno, și care tocmai a primit premiul pentru cel mai bun film și premiul publicului la festivalul de la Cracovia; Drifter, un bildungsroman despre ce înseamnă să fii adolescent cu puține șanse, dar multe vise, premiat la cel mai mare festival de film documentar din Europa, IDFA.

Apoi din secțiunea peisaj aș menționa Secretul nasturelui de sidef, o meditație despre relația dintre peisaj, istorie și identitate în regia veteranului cineast chilian Patricio Guzman, care a primit Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Berlin anul acesta. ȘiVirunga, un documentar de acțiune despre o rezervație naturală sub amenințarea războiului civil din Congo, care a fost nominalizat la Oscar anul acesta.

Anul trecut vă propuneam un exerciţiu de imaginaţie pentru regizorul de film documentar Mona Nicoară şi că ceream să ne spuneţi un subiect al unui film documentar care să aibă premiera în anul 2021, în oraşul Arad- Capitală Europeană a Culturii? Anul acesta vă propunem acelaşi exerciţiu. Tema însă ar fi un portret din oraşul Arad-Capitală Culturală Europeană căruia regizorul Mona Nicoară i-ar da viaţă într-un film…

Nu știu dacă e nevoie de un film despre asta. Și apoi, sunt destui colegi de breaslă în Arad care  pot să facă astfel de filme — și le și fac. Eu una, prefer să contribui cu un festival. E un eveniment care, sperăm, creează comunitate și comuniune, și astfel dă ceva înapoi acestui minunat oraș.

Despre Mona Nicoară

Născută în Ineu, județul Arad, Mona Nicoară este regizor de film documentar, producător, activist de drepturile omului și scriitor.

A studiat la Universitatea București și la Universitatea Columbia din New York, iar în 1997 a început să lucreze în film ca producător asociat al filmului Children Underground, distins cu Premiul Special al Juriului la Sundance Film Festival în 2001 și nominalizat la Oscar în 2002. Începând cu 2005, Mona Nicoară a regizat și produs multi-premiatul documentar Our School (Școala Noastră), care a avut premiera la Tribeca Film Festival în 2011, a primit premiul juriului pentru cel mai bun lung metraj american la AFI | Silverdocs, a fost nominalizat la Silver Eye Awards pentru cel mai bun lung metraj din Europa de Est și la Premiile Gopo pentru cel mai bun documentar românesc –  și a fost în mai bine de 60 de festivaluri din întreaga lume.

Mona Nicoară este membru al boardului de onoare al festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, organizat de Romanian Film Initiative | FilmETC la Lincoln Center în New York, contribuie la programarea festivalului One World Romania din București, și a făcut parte din numeroase jurii internationale, inclusiv la Astra Sibiu, International Documentary Association Awards, Movies that Matter și TIFF – Festivalul International de Film Transilvania în Cluj.