Premiera spectacolului „Micul Prinț” în limba ucraineană a avut loc în luna februarie la teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. Spectacolul este o colaborare artistică cu trupa din Mariupol și reprezintă a treia adaptare a producției, după varianta în limba română și limba coreeană. Despre cum a luat naștere această coproducție ne povestesc Mihai Constantin Ranin, directorul Teatrului „Tony Bulandra” și regizorul spectacolului, Liviu Cheloiu, actor și adaptator al spectacolului, și Hennadii Dybovskyi, director al „Teatrului Dramatic Regional Academic Donețk” din Mariupol.

         Colaborarea actorilor români și ucraineni a început acum doi ani când fondatorul și directorul teatrului „Tony Bulandra”, Mihai Constantin Ranin a mers la Teatrul Fără Nume din Chișinău, Republica Moldova ca să-i cunoască. Le-a văzut spectacolul jucat după tragicul eveniment de la Teatrul Dramatic din Mariupol și i-a invitat la Festivalul Internațional BABEL care se organizează la Târgoviște anual. Au discutat și despre un proiect care a rămas însă nerealizat. „Trebuia să montăm «Romeo și Julieta» o coproducție româno-ucraineană și doi dintre actori au fugit de la Târgoviște din hotel, ca să scape probabil de recrutare în Ucraina. Și atunci toți ucrainenii au trebuit să se întoarcă și a fost numit un alt director. Practic am ratat o colaborare importantă, chiar vorbisem să avem un turneu internațional să strângem bani pentru Ucraina cu acel spectacol. Și la ultima lor participare la BABEL au văzut spectacolul meu cu Micul Prinț în limba română și coreeană”, a explicat Mihai Constantin Ranin, fondatorul și directorul teatrului „Tony Bulandra” Târgoviște.

Actorul Liviu Cheloiu, care joacă în varianta română a spectacolului „Micul Prinț” împreună cu fiul său, a relatat povestea diferitelor adaptări ale spectacolului și provocările întâlnite în realizarea acestora.

Olga Mațarin: De la ce a început călătoria Micului Prinț?

Liviu Cheloiu: Proiectul ăsta a plecat Ad-hoc. Mihai Constantin Ranin a observat că Codrin, fiul meu, stă mai mult pe telefon și că are un univers al lui, ca într-un glob de cristal și atunci a venit ideea asta cu Micul Prinț. Mi-a zis: „De ce nu faceți Micul Prinț cu Codrin?”. Pentru că nu m-am gândit. Am luat textul, l-am adaptat și practic textul lui Antoine de Saint-Exupery dintr-o poveste fantastică a fost transformată într-o poveste reală a unui copil care nu e înțeles de părinți. Că de multe ori asta ni se întâmplă, să nu înțelegem universul lor, prin ce trec ei chiar dacă și noi am fost copii. Universul ăsta diferă de la generație la generație și atunci e foarte greu să pătrunzi în universul lor dar dacă te lași, ai putea.

         Spectacolul a fost făcut ca să mergem în Coreea de Sud acum doi ani. Premiera a fost anul trecut în februarie, dar noi deja îl aveam fiindcă l-am lucrat în vara anului 2023, pentru că trebuia „să îl dăm orbiție cu public” în Coreea de Sud, ceea ce am și făcut. În Coreea ne-a venit ideea să facem și o variantă coreeană, cu mamă și fiică, pentru că avem o colega actriță acolo, care are o fiică de vârsta lui Codrin . Ei au repetat, noi le-am trimis înregistrarea video, muzica, tot, tot, tot dar la ei e cu violoncel, nu e cum la noi, cu vioară. Iar apoi, întorcându-ne acasă, anul trecut în BABEL au venit și coreenii și am jucat ambele variante. Neașteptat de bine primită această idee! Impresionant, chiar s-a scris mult în jurul acestei idei. Cred că a fost spectacolul cel mai notificat, să-i zic așa din BABEL. Neașteptat. Ucrainenii l-au văzut și actrița care joacă acum mama, Olena Bila i-a zis directorului Hennadii Dybovskyi: „De ce nu facem și noi?” Apoi Hennadii mi-a pus o întrebare și am zis: „Bună idee!”. Am vorbit cu Mihai Constantin Ranin și mi-a spus: „Bună idee, să facem! Mamă-fiu.” Acum ne mai rămâne ideea de tată-fiică.

O.M.: V-ați gândit deja cu ce țară ați face ultima variantă tată-fiică?

L.C.: E o premisă să facem ori în Bulgaria, ori Marea Britanie.

O.M.: Teatrul „Tony Bulandra” îi reprezintă pe actorii din Ucraina?

L.C.: Da. Noi ne dorim să-i aducem înapoi, dar nu pentru un spectacol. Ne-am gândit la un turneu pentru comunitățile ucrainene. Un turneu pe care o să-l organizăm noi, în modul ăsta putem spune că îi reprezentăm. Între „Teatrul Dramatic Regional Academic Donețk” din Mariupol și Teatrul „Tony Bulandra” este o relație foarte strânsă.

O.M.: Preconizați turneul în timpul apropiat?

L.C.: Anul ăsta, da. În aprilie și mai. O să fie la un moment dat un turneu mai larg dar acuma va fi Târgoviște, București, Pitești, zona de centru.

O.M.: Ce a fost cel mai greu în colaborarea cu trupa din Ucraina?

L.C.: Am vorbit în engleză mai mult prin Bohdana Hryniuk care a refăcut muzica și a transcris-o pentru pian. Le-am zis, nu trebuie să faceți la fel. Puteți să vă jucați cum vreți. Olena Bila și Matvii Kytrysh au jucat așa cum și-au dorit. Practic nu i-am restricționat. Ce trebuiau ei să înțeleagă atât, că relația asta de părinte din civilie trebuie adusă pe scenă și invers. E foarte greu, fiindcă tu îți cunoști copilul cât îl cunoști, el te cunoaște pe tine. Practic, sunt lucruri care îți sunt permise sau nu și în clipa când ajungi pe scenă e greu să-l controlezi, fiindcă el își permite multe că-i cu părintele și dacă îl puneam cu un alt actor, nu-și mai permitea, devenea serios. Și atunci e mai ușor sau mai greu. Ce le explicam în repetiție colegilor ucraineni din experiența mea e că, nouă ca adulți ne e foarte ușor să jucăm copii, iar copiilor le este foarte ușor să joace adulți. Ideea este că ne e greu să ne jucăm vârsta. Copilul întotdeauna tinde să fie mai mare, niciun copil nu vrea să rămână în copilărie, iar noi adulții, vrem să ne întoarcem în copilărie. Și atunci aici e lupta. Iar Matvii este un copil foarte matur devreme, e un copil bătrân și probabil că totul se datorează războiului, că el și-a pierdut copilăria.

VIITORUL NOSTRU SUNT COPIII

         Actorii ucraineni au lucrat intens și timp de două săptămâni au realizat adaptarea spectacolului „Micul Prinț” în limba ucraineană. Directorul „Teatrului Dramatic Regional Academic Donețk” din Mariupol, Hennadii Dybovskyi este foarte mulțumit de realizarea acestei idei discutate opt luni în urmă și realizată acum. „Această performanță o ducem acasă și foarte mult îmi doresc să o jucăm în mai multe teatre ca să fie văzută de cât mai mulți copii din localitățile Ucrainei. E o idee modernă a relației dintre părinte-copil care e foarte actuală și importantă. Chiar dacă acum țara noastră trece prin momente de agresiune, noi trebuie să vedem viitorul, iar viitorul nostru sunt copiii care ar trebui să aibă în suflet speranța, să privească în viitor și să continue să viseze. Fiindcă toate visele noastre cândva se materializează”, a declarat Hennadii Dybovskyi și, pe această cale, a transmis mulțumiri lui Mihai Constantin Ranin și întregii echipe a teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște pentru susținere, încurajare și proiectele realizate.

Olga Mațarin