Pivnița Rakoczy – datează la Mocrea din anul 1636 fiind construită de princepele Rakoczy, săpata în stîncă de granit sub dealul de la Mocrea cu ajutorul exploziei cu praf de pușcă (atunci nu era cunoscută dinamita), pivnița avind o adîncime de 60 metri sub deal și avea o capacitate de depozitare de 7000-9000 hectolitrii de vin (vasele erau montate înăuntru datorită mărimii , neîncăpînd pe ușă).

O mare personalitate a secolul XVIII a fost Mezey Șandor, născut la 1746, fost ministru al Ungariei, a fost îndrăgostit de  zona Mocrea, avînd aici domenii viticole întinse, construindu-şi la Mocrea şi un cavou familial în cimitir, pe la anul 1800.

.Baronul Atzel Ștefan, la 1803 cumpără  satele Șicula, Seleuș, Mocrea, Iermata şi moșia Ineului, iar la 1808 și pe cea de la Gurba. Acesta a fost îndrăgostit de cultura viței de vie, având la Mocrea plantații întinse . A avut mai multe funcții administrative printre care  și consilier regal. A avut mai mulți copii, însă cel de al  doilea fiu al său, Peter Atzel, trăind între anii 1836-1901, a fost Prefect şi Comite al Aradului zidind  biserica din Mocrea între anii 1864-1868 , iar fratele său Alex Atzel este cel care a construit  Spitalul din Ineu, iar la 1858 biserica romano-catolică din Ineu.

Baronul Solymossy Ladislau (Falk pe numele de evreu) provenea din GYOR – UNGARIA, și în anul 1833 cumpără de la baronul Klein Ferencz domeniul Ineului trecînd de la iudaism la catolicism, luând numele de SOLYMOSSY fiind înnobilat cu titlul de baron în anul 1877. Se casătorește în 1860 cu Tereza Horvath, au un fiu pe nume  Ludovic, care în anul 1887 se casătorește cu Elma Bohus, fiica moșierului de la Șiria, împreună având doi copii (un băiat cu numele Tibor şi o fetiță numită Iris). Baronul Ladislau Solymossy moare în 1904 şi fiul lui Ludovic Solymossy moștenește tot, iar în 1913 vinde  moșierului Lowy Marcuz moșia Iermata și moara Mocrea, aceasta fiind cea de a șaptea moară de pe canalul morilor (azi Moara cu Noroc). 

Moșierul Lowy Marcuz s-a născut în 1854 într-o familie de evrei comercianți din Mîsca, stabilindu-se la Mocrea în anul 1876 ca tînăr comerciant, cumpărînd o casă, iar în 1877 cumpără un teren în centrul satului pe care îsi construiește o casă deosebit de trainică, de tip conac, cu o prăvălie și un birt. Se casătorește cu Rozalia (nu se cunosc date referitoare la familia ei), au avut un fiu pe nume  Lowy Armin (care însă moare în primul război mondial). Se dezvoltă economic, cumpărând terenuri arabile şi viticole, având multe animale, vaci, porci, măgari, boi şi cai cu care lucra pămîntul, avînd  și o mulțime de angajați permanenți din Șicula, Mocrea, Iermata şi Seleuș, cu o moșie de  200 hectare de pămînt și cca 40 hectare vie, moara Mocrea, cumpărînd apoi și  pivnița de sub deal. Este cumnat cu  Kollyn Iacob (tot evreu) care era avocat în  Ineu. Lowy Marcuz , ajungînd bătrîn și rămînînd fară copil ( așa cum spuneam acesta murind în primul război mondial), în 1937 perfectează vînzarea casei cu prăvălie, și în care acum locuia  fratele  avocatului Kollyn Iakob, numitul Kollyn Karoy căsătorit cu sora lui Lowy Marcuz. În 1938 vinde casa unui țăran român, chiabur din satul Mocrea numit Gimon Ioan, (zis INAT) care a  locuit în casă pînă in 1986. Casa fiind foarte trainică datînd din anul 1877 fiind construită pentru locuit, avînd prăvălie și birt, a fost construită din piatră şi cărămidă în zidurile exterioare și văiugă în zidurile interioare, fiind pardosită cu scîndură, parchet și ciment, cînd în acei ani casele obișnuite aveau vatră,  iar tavanele erau tencuite. Să nu mai vorbim de podul casei care era pardosit  cu două rînduri de scîndură pe vremea aceea, în anii 1877, casa avînd și pivniță sub ea, 10 camere de locuit și toate utilitățile la acea vreme, fiind in formă de L. 

Evreul a construit-o să fie trainică dispunînd de bani și de tot ce avea nevoie. Împreună cu casa, evreul a vîndut tot ce era în casă și gospodărie , mobilier stil şi mașini agricole de la acea vreme, fabricate de renumite firme din Europa, astăzi toate acestea avînd o vechime de peste 120 de ani, lucruri care astăzi ar face cinste oricărui muzeu din lume, printre  care un plug cu tracțiune animală, cu brăzdarul fabricat în Germania acelor vremuri, iar pe roţi scrie: "Made în Anglia", un tocător de sfeclă furajeră fabricat in Germania pe volanta căruia găsim inscripționat anul 1682 , un sfărmător de porumb fabricat la Budapesta, butoaie de vin  , caruță  țărănească  din lemn legată în fier, artizanal, o sanie cu tracțiune animală pentru uz gospodăresc și multe alte lucruri de valoare, iar în casă artă populară veche, costume de bărbaţi şi femei confecţionate manual, țesaturi în război, bumbac şi amestec, toate păstrate și conservate perfect, o ladă de zestre, un jug de boi, clopote cu brățări artizanale, mobilier stil și multe lucruri făcute manual cu multe generații în urmă. 

De fapt aici există un întreg patrimoniu cultural și artă populară, apreciată de altfel de specialiștii multor muzee din țară, inclusiv  de fostul director al muzeului satului din Bucureşti domnul profesor dr. Ioan Godea care spunea  după ce  văzuse totul așa:"Aș avea curaj să pun afară tăblița inscripționată - MUZEU  dacă aș mai avea în curtea asta o batoză veche". Toate aceste lucruri așteaptă ziua cînd cineva se va gîndi să le pună în valoare, pentru că sînt  într-adevăr o valoare inestimabilă pentru noi ca popor, care vorbesc de neamul nostru românesc de trecutul nostru, şi nu trebuie să se piardă sau să fie găsite și văzute prin cine știe ce muzeu într-un colț a lumii, ceea ce strămoșii noștri au făcut cu acul la lumina opaițului. Desigur domnul Popa Ioan, proprietarul și nepotul de fiică al țăranului "chiabur" care a cumpărat casa de la evreu fiind un român, ce simte românește, chiar dacă a fost plecat mulți ani peste ocean, scîrbit fiind de sistemul comunist din trecut, care i-a închis bunicul pentru simplul fapt că a fost puțin mai înstărit, a facut demersuri pe lîngă autoritățile centrale si locale însă negăsind niciunde interes pentru ceea ce poate oferi patrimoniului cultural românesc rămas de la  1877, deși s-a adresat inclusiv guvernului pentru a propune includerea acestui patrimoniu într-un proiect de tip EUROPEAN "CASĂ CU POVEȘTI", pentru că se poate încadra, dupa spusele specialiștilor, într-un astfel de proiect, dar nu s-a găsit soluția, nefiind fonduri. 

La un moment dat exista un program național de a se găsi case care pot fi transformate în case de batrîni (casa pretîndu-se perfect avînd  10 camere și fiind și într-un loc liniștit), s-a adresat instituției abilitate ramînind doar cu promisiunea. Astăzi domnul Popa este dispus să vîndă acest patrimoniu cultural străinilor interesați, care știu să aprecieze aceste valori, sau oricui este interesat să pună în valoare tot ce este în casa de la Mocrea, casă care a dăinuit fara probleme, de la 1877 pînă acum, avînd o istorie interesantă care vorbește despre trecutul localității Mocrea, și nu numai, ci și de domnii de pămînt, care au trăit aici și au făcut ca Mocrea acelor vremuri să prospere. Dacă cineva este interesat să pună în valoare această oază de liniște și istorie, sau să transforme acest loc în casă de bătrîni (având 10 camere, curte și grădină)  poate să contacteze proprietarul pentru detalii, la nr. de telefon – 0765347246, Popa Ioan. Adresă mail: ioan.popa2015@yahoo.ro