La ce bun revistele de cultură în vremuri de tranziţie? (Foto - Video) 1

scris de Vasile Zărăndan • 08 May 2016 • 1 Comentarii

Pentru al treilea an consecutiv, vineri, 6 mai, Aradul a fost diapazonul care a dat nota după care s-au acordat harfele literaturii române contemporane. Prilejul adunării aici a celor mai semnificativi scriitori români, sub pulpana criticului literar Nicolae Manolescu, a fost „Colocviul naţional al revistelor de cultură”, ajuns, iată, la cea de a treia ediţie.

Meritul reuşitei îi aparţine, indiscutabil, poetului Vasile Dan, (el însuşi directorul revistei ARCA) şi care şi-a asumat riscul de a „concentra” în aceaşi sală „personalităţi accentuate” de asemenea anvergură.

Risc dublu căci, dacă am face efortul de a ne imagina un COMANDO, un „desant” diabolic,masculin ori feminin (ştiut fiind că şi amazoancelor, când li se pune pata, le poate multe pielea), căruia i-ar fi căşunat pe literatura română contemporană, acum ar fi fost momentul să acţioneze în forţă. Meditaţi, vă rog, fie şi preţ de o clipă, ce preţ ar fost dispus Guvernul Cioloş să plătească pentru a-i răscumpăra pe: Nicolae Manolescu, Ion Mureşan, Daniel Cristea-Enache, Ioan Moldovan, Robert Şerban, Mircea Mihăieş, Lucian Vasiliu, cei doi Mocuţa, Ovidiu Pecican, Gabriel Chifu, Gheorghe Schwartz ori Petru M. Haş? Mie mi-e şi frică să avansez o cifră !!!

Gott sei Dank, temerile au fost însă iluzorii şi prima parte a colocviului s-a desfăşurat fără evenimente deosebite, în eleganta sală a Consiliului Judeţean Arad, unde s-a discutat aplicat despre necesitatea existenţei revistelor literare, socotite drept „instituţii de cultură”, care au rolul unor „site”, a unui „ciur critic”, ce „fixează repere, ierarhizează, valorizează literatura, care altfel ar fi un spaţiu haotic, fără puncte cardinale“ (Gabriel Chifu).

Altfel spus, revistele de cultură sunt instrumentele care impun SCARA VALORILOR (literare), scară atât de necesară în România acestei tranziţii ce nu se mai termină şi unde, să nu uităm că mai tot „românul s-a născut poet(ă)”!

Vasile Zărăndan

P.S. Partea a două a zilei s-a petrecut la CASA JELEN, unde poeţi (şi poetese) au citit din producţiile lor. Dar despre asta (cu poze şi filme) în articolul de mâine!