-6°C
Klaus Iohannis: Finalul unui deceniu politic. România merge înainte
Astăzi, România își ia rămas-bun, în sens politic, de la cel care timp de zece ani a fost președintele său. Klaus Iohannis părăsește Palatul Cotroceni după două mandate care au marcat profund destinul european și democratic al țării noastre.
Nu a fost un parcurs perfect, nici vorbă de așa ceva, dar a fost unul care a ținut România ancorată în valorile Occidentului, în pofida furtunilor politice interne și, să nu uităm, a ingerințelor rusești!
În 2014, Klaus Iohannis a câștigat președinția României împotriva mașinăriei de partid a PSD, condusă atunci de Victor Ponta. A fost o victorie care nu părea posibilă la începutul campaniei electorale – îmi aduc bine aminte – dar care s-a transformat într-un val de entuziasm național. O țară modernă, pro-europeană și democratică l-a ales atunci pe omul care promitea „România lucrului bine făcut.”
A urmat o perioadă dificilă, precum tragedia de la Colectiv și ulterior regimul Dragnea, care a amenințat însăși esența democrației românești. A fost un ceas de cumpănă, iar președintele Iohannis a ales să fie vocea clară și fermă a unei Românii care refuză să cadă în capcana populismului și autoritarismului. Protestele masive din 2017-2018 împotriva OUG 13 au fost un test de rezistență pentru statul de drept, iar Klaus Iohannis a menținut România pe drumul european. Cred că este un fapt incontestabil.
Un moment frumos al mandatelor lui Klaus Iohannis a avut loc în mai 2019, când România a fost gazda unui eveniment istoric pentru noi: Summitul UE de la Sibiu.
O Europă unită, aflată în pragul unor transformări majore, s-a reunit în inima Transilvaniei pentru a-și reafirma viitorul comun. A fost un eveniment simbolic, dar și un mesaj puternic: România nu mai era doar un beneficiar al proiectului european, ci un actor activ în construirea lui.
Apoi, la finalul anului 2019, Klaus Iohannis a fost reales pentru un al doilea mandat.
România își confirma direcția strategică, consolidând parteneriatul cu SUA și investind în extinderea prezenței NATO pe flancul estic. Baza de la Kogălniceanu s-a dezvoltat exponențial, România devenind un punct-cheie în arhitectura de securitate a Alianței Nord-Atlantice.
În 2020 însă, pandemia de COVID-19 a pus la încercare întreaga lume. România a trecut prin această criză cu restricții mai relaxate în timpul campaniei de vaccinare, o strategie care a ținut cont de echilibrul între sănătate publică și libertăți fundamentale. Imaginea președintelui Iohannis primind prima doză de vaccin, un gest de încurajare și încredere, a rămas, bănuiesc, în memoria colectivă.
După pandemie, președintele a obținut pentru România un pachet de fonduri europene de peste 80 de miliarde de euro pentru perioada 2021-2027. O sumă absolut istorică, am scris și atunci, menită să transforme infrastructura, educația și economia țării noastre.
Totuși, al doilea mandat a avut și momente controversate.
Cea mai mare surpriză, dacă o pot numi astfel, a fost readucerea PSD la guvernare în 2021. Mulți dintre susținătorii săi, printre care și eu, s-au simțit trădați.
Oricum, din acel moment Iohannis și-a pierdut din influența internă, iar focusul său s-a mutat aproape exclusiv pe politica externă. A devenit un lider respectat, aș spune, pe scena internațională, dar tot mai deconectat de realitatea politică internă.
Premiile internaționale (precum, anul trecut, Distinguished International Leadership, acordat de Atlantic Council, sau Premiul Civic German, conferit de Fundaţia Civică Bad Harzburg, Premiul Charlemagne, oferit de orașul Aachen, Germania, ori Premiul Împăratul Otto, oferit de orașul Magdeburg, tot din Germania) și vizitele diplomatice au ținut prima pagină, dar acasă, percepția publicului – a noastră, a tuturor, s-a schimbat.
Klaus Iohannis a trecut de la salvatorul democrației la un președinte distant, perceput, pe bună dreptate, ca fiind retras din problemele reale ale românilor.
În 2024 însă, președintele și-a asumat o ultimă misiune: a acționat pentru a demonstra în fața Curții Constituționale că procesul electoral prezidențial a fost supus unor interferențe rusești. A fost o luptă care a subliniat încă o dată principiile sale pro-democratice și angajamentul său pentru un proces electoral liber și corect. Vom vedea în luna mai cu ce rezultat.
Astăzi, în fine, Klaus Iohannis părăsește Palatul Cotroceni lăsând în urmă o Românie mai puternică în NATO, mai integrată în UE, dar și o scenă politică internă fragmentată și dificil de gestionat.
Totuși, la alegerile din mai, țara noastră are șansa de a alege un lider care să continue traiectoria euro-atlantică și să aducă un nou suflu în politica internă.
Și avem mare nevoie de așa ceva!
Cât despre deceniul Klaus Iohannis, cred că avem nevoie de un pic de distanță, în timp, pentru a îl judeca.
Gheorghe Falcă
