O infrastructură modernă înseamnă nu doar autostrăzi, căi ferate și porturi, ci un sistem inteligent de mobilitate, care să stimuleze economia, să creeze locuri de muncă de calitate și să aducă investiții strategice.

Desigur, s-au făcut pași înainte în ultima perioadă, motivați fiind și de fondurile UE primite prin PNNR( România fiind singura țară care a primit bani europeni pentru autostrăzi prin PNRR) dar elementul pe care vreau să îl adaug eu, nu ține de tactică (avem bani, construim...) ci de strategie!

Ce îmi doresc eu să realizăm, cu realism dar și cu ambiție, este transformarea României într-un hub economic regional printr-un plan ambițios de modernizare integrată a infrastructurii rutiere, feroviare și portuare.

În 2025, România are puțin peste 1.000 km de autostradă, o cifră modestă raportată la potențialul său economic. Într-o Europă unde mobilitatea este cheia competitivității, România trebuie și poate, în mod clar, să își dubleze această rețea până în 2035! Iată cum.

În primul rând, prin finalizarea Coridorului IV Pan-European, legând România de Europa de Vest printr-o autostradă continuă de la Nădlac la Constanța.

Apoi, esențial, construirea Autostrăzii Unirii (A8), care va lega Moldova de Transilvania și mai departe de Occident – piața noastră cea mai importantă.

În paralel – și subliniez, în paralel! – este importantă dezvoltarea rețelei de drumuri expres, precum cel de la Arad la Oradea, cu legături spre graniță, pentru a conecta orașele medii dar dinamice și pentru a facilita accesul rapid al IMM-urilor la piețele europene.

Și nu în ultimul rând, implementarea sistemelor de taxare electronică și digitalizarea traficului pentru reducerea birocrației și creșterea eficienței.

Ce obținem din asta?

Reducerea timpilor de transport și scăderea costurilor logistice cu până la 30% pentru companiile românești. Obținem crearea a peste 100.000 de locuri de muncă în construcții și servicii conexe. Obținem atragerea unor investiții industriale majore în zonele conectate prin autostrăzi.

Eu cred, de asemenea, că trebuie să redescoperim puterea transportului pe calea ferată – iar aici ministerul de resort mi se pare că ignoră acest aspect!

În prezent, România are una dintre cele mai lente rețele feroviare din UE. Cu o viteză medie a trenurilor de pasageri de 45 km/h și de marfă de aproximativ 17 km/h (față de aproximativ 50 km/h media europeană...), competitivitatea economică ne este grav afectată. Modernizarea căilor ferate trebuie așadar să devină o prioritate națională. Asta înseamnă șantiere, companii, angajați și materiale de construcții (de preferință românești)!

Care sunt pașii?

Electrificarea și dublarea a cel puțin 3.000 km de cale ferată până în 2035.

Construirea unor linii de mare viteză pe axele principale: București-Cluj-Napoca-Oradea, București-Iași-Chișinău și Constanța-Timișoara-Arad.

Introducerea trenurilor metropolitane rapide între marile orașe pentru a reduce poluarea și congestionarea traficului rutier.

Parteneriate cu investitori privați pentru modernizarea gărilor și a logisticii feroviare.

Efectele, așa cum le văd eu, vor fi pe măsură.

Putem obține astfel, până în 2035, creșterea cu 40% a transportului de marfă pe cale ferată, reducând dependența de camioane și scăzând costurile pentru firme.

Putem ajunge la o reducere cu 50% a emisiilor de CO2 generate de transporturi.

Vom crea o piață puternică pentru IMM-urile românești din domeniul materialelor de construcții, IT, ingineriei feroviare și nu numai. Vorbesc de companii care pot dezvolta competențe unice pe care apoi le pot exporta și în alte țări!

Porturile României, atât maritime, cât și fluviale, sunt active strategice care trebuie modernizate pentru a atrage mai mult trafic de mărfuri și investiții.

De aceea, Portul Constanța, care cred că este cel mai mare port de la Marea Neagră, poate deveni un hub logistic regional, iar porturile dunărene trebuie integrate în strategia națională de dezvoltare.

Iată ce propun eu.

Extinderea și digitalizarea terminalelor din Portul Constanța pentru a concura cu porturile europene majore.

Crearea unor centre intermodale moderne la Galați, Brăila, Giurgiu și Drobeta Turnu Severin pentru a lega transportul naval cu cel feroviar și rutier.

Dezvoltarea porturilor fluviale ca alternative eficiente la transportul rutier pentru exportatorii români.

Unul dintre efectele principale va fi creșterea traficului de mărfuri cu 50%, transformând România într-un punct strategic pe harta transporturilor globale.

De asemenea – iar asta reprezintă o prioritate constantă pentru mine – vom stimula IMM-urile românești din domeniul construcțiilor navale, transportului logistic și IT pentru automatizarea operațiunilor portuare, dar și crearea a aproximativ 50.000 de locuri de muncă în industria logistică și a transporturilor.

Ce propun eu, așadar, este un plan ambițios și INTEGRAT de modernizare a infrastructurii României, un plan care nu este doar o necesitate, ci și o oportunitate istorică.

Avem șansa, unică într-o generație, să ne poziționăm ca lideri regionali, să atragem investiții, să generăm locuri de muncă de calitate și să asigurăm un viitor prosper pentru generațiile viitoare.

Cum am spus și la început, drumurile, căile ferate, porturile moderne și aeroporturile (despre care voi scrie în alt context) nu sunt doar structuri de beton și metal – ele sunt punți și porți către un viitor mai bun, către o economie mai puternică și către o Românie mai conectată la lume.

Avem resursele, eu cred că putem avea și viziunea și trebuie doar să acționăm, acum. România 2035 poate fi un model de succes pentru Europa de Est și nu numai, dar depinde de noi să transformăm ceea ce poate părea un vis (deși eu nu îl privesc astfel), în realitate.

Gheorghe Falcă