În ”Moromeții 2” regizorul Stere Gulea îl spală mai ceva ca la Nufărul pe nomenclaturistul Marin Preda
În seara de duminică, 11 noeimbrie, Centrul Municipal de Cultură Arad a reușit o nouă performanță managerială și anume să găzduiască avanpremiera filmului ”Moromeții 2”, în prezența regizorului Stere Gulea. Care regizor, reamintim pentru cititorii mai tineri, a ecranizat în anul 1987 și volumul întâi al romanului ”Moromeții”, cu Victor Rebengiuc interpretându-l pe Ilie Moromete într-un rol de neuitat.
Ei bine, dacă volumul întâi al romanului ”Moromeții” (1955) a fost ”ora astrală” a scriitorului Marin Preda și, deopotrivă, a literaturii române postbelice, o capodoperă de o frumusețe frustă elberatoare, apărută miraculos în pseudoliteratura militant- proletcultistă de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în anul 1967 Preda a scris volumul doi din ”Moromeții”, o continuare a romanului, unde Niculae Moromete devine activist de partid, volumul fiind practic adeziunea scriitorului comunist Marin Preda la politica noului secretar general al Partidului Comunist Român, sinistrul Nicolae Ceaușescu. Publicarea acestui roman îi va aduce scriitorului Marin Preda toate funcțiile și onorurile posibile: vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, director al editurii ”Cartea Românească”, membru corespondent al Academiei Române și, atenție, DEPUTAT în Marea Adunare Națională (Parlamentul acelor timpuri), cu șofer și mașină la scară!
După acest al doilea volum a făcut Stere Gulea filmul ”Moromeții 2”, proiectat aseară la Cinema ARTA. Numai că scenariul scris de regizor are în comun cu romanul doar titlul ! Niculae (în roman, activist comunist) fiind prezentat în film ca și un tânăr complet apolitic (spune apăsat în două scene că nu îl interesează deloc politica).
Sigur că un regizor are dreptul de a face o adaptare liberă după un roman, dar nu când acea operă literară are o asemenea notorietate și când a avut o asemenea importanță în parcursul profesional al scriitorului. Pentru că, să o spunem pe cea dreaptă, romanul ”Moromeții”, volumul doi, este ”scheletul din dulap”al romancierului Marin Preda. Adică, după ce Dumnezeul literaturii universale a pogorât aspura ta Duhul Sfânt al inspirației și ai scris capodopera ”Moromeții” și, în momentul în care ai conceput-o, te-ai simțit (și ai fost !!!) egalul lui Thomas Mann și William Faulkner, tu, scriitor român, te cobori pentru niște avantaje materiale vrenelnice, la condiția de ”toboșar al timpurilor noi”, cum ar spune consăteanul meu, Mihai Beniuc, o canalie care cu siguranță că și-a frecat bucuros palmele când a văzut că și prestigiosul scriitor Marin Preda începe să mănânce rahat cu polonicul. De fapt, Preda a mai recidivat peste câțiva ani și a scris din nou la indicția (ordinul, sugestia) lui Nicolae Ceaușescu romanul ”Delirul”, publicat în ediții de masă și care l-au umplut de bani. Și sunt absolut convins că, dacă ar fi trăit după Revoluția din decembrie 1989, FSN-ul lui Ion Iliescu l-ar fi cocoțat pe ”comunistul de omenie” Marin Preda în funcția de ministru al Culturii.
Revenind la filmul lui Stere Gulea, mie mi se pare un pariu pe care marele regizor l-a pierdut nu numai atunci când a scris acest nefericit scenariu, ci și când l-a distribuit în rolul lui Ilie Moromete pe Horațiu Mălăiele, care a jucat palid și timorat, vădit inhibat de amintirea modului (cred eu) cum l-a interpretat Victor Rebengiuc pe acest Hamlet român în izmene. (Și totuși, apropo de Hamlet, am văzut două interptetări românești absolut remarcabile, la 20 de ani distanță: aceea a lui Ion Caramitru, în regia lui Alexandru Tocilescu și aceea a lui Adrian Pintea, în viziunea scenică a lui Tompa Gabor).
În fine, doar imaginile alb-negru, intens-nostalgice, ale cameramanului Vivi Drăgan Vasile m-au convins să urmăresc până la capăt acest film altminteri imposibil!
Vasile de Zărand