Există o oarecare cutumă, mai ales în așa-numita bulă de la Bruxelles, ca atunci când te referi la Donald Trump, fostul și, probabil, viitorul președinte al SUA, să amintești o serie întreagă de controverse legate de persoana sa și abia după aceea să intri pe fondul a ceea vrei să spui.

Nu o voi face.

Nu o voi face pentru că aceste reflex stângist nu ajută cu absolut nimic în nicio discuție.

Trump nu este un personaj apărut din senin pe scena publică. Oamenii, toți, planeta întreagă, au avut la dispoziție decenii, nu ani sau luni, pentru a-și face o opinie cu privire la persoana sa, fiecare așa cum a considerat.

Eu scriu acum despre Donald Trump prin perspectiva, desigur, tentativei de asasinat care a avut loc asupra sa acum două zile, când glonțul i-a trecut, literalmente, pe la ureche și care a lăsat în urmă un tată ucis, un fost pompier, un cetățean care participa la un miting politic și care a murit protejându-și, cu propriul corp, cele două fiice. Nu putem scrie despre tentativa de asasinat fără a aminti și această tragedie!

La rândul său, Trump este foarte norocos să fie în viață, iar imaginile filmate arată clar acest lucru. Se aud gloanțele, se vede cum urechea îi este lovită, se aude panica... La o diferență de câțiva centimetri, am fi vorbit acum despre o tentativă reușită de asasinat!

America, desigur și pe bună dreptate, se află în stare de șoc.

Nu este un mister pentru nimeni că SUA se află în acest moment într-o criză socială, politică dar și morală. Peste toate acestea s-a adăugat, iată, și o tentativă de asasinat.

La nivel politic, electoral, nu știu exact ce efect va avea acest eveniment. Cu siguranță, între republicani, coeziunea va crește. La fel și prezența la vot! Însă la nivel general, rămâne de văzut. La fel cum, din reacțiile politice care vor urma, inclusiv ale lui Trump, vom vedea și modul în care campania va continua. Sub semnul violenței, al amenințărilor, al unor noi tentative, al instabilității, sau în mod pașnic, cu dezbateri robuste dar, totuși, pașnice?

Ne aflăm, așadar, jos, foarte jos, iar americanii, toți, de la dreapta la stânga, vor trebui să facă urgent ceva la nivel colectiv pentru a se ridica.

Zeci de ani, ca lideri ai blocului țărilor democratice, americanii au condus prin puterea exemplului. În acest moment, nu este cazul.

Prin urmare, indiferent de simpatii sau antipatii politice, indiferent de persoana publică a lui Trump (adică modul în care este el redat în media), eu cred că democrația americană trebuie să se ridice. Urgent, cum spuneam, și spre binele nostru al tuturor.

Suntem prea aproape de Rusia lui Putin pentru a nu ne teme, tare, de o America slabă!

În același timp însă, evenimentele din America ne arată cât de importantă este și va rămâne unitate europeană, consolidarea UE. Este un subiect pe care îl voi discuta cu alt prilej.

Dar în acest context, reacția lui Trump, la câteva secunde de la tentativa de asasinat asupra sa, m-a inspirat.

Personal, nu mă interesează dacă Trump câștigă sau pierde. Pe mine mă interesează o America puternică. România are nevoie de asta.

Fotografia lui, înconjurat de agenții din Secret Service, privind spre mulțimea șocată, ținând pumnul strâns și ridicat, este una cu un impact puternic și care va rămâne undeva în istorie.

Desigur, putem spune că Trump a sesizat imediat o oportunitate politică – și sunt aproape sigur că nu a știut, în acele secunde, cât de aproape a fost de moarte – însă reacția lui în acele momente, spontană, sinceră, a fost una a unui mare lider. Nu a fugit instant de pe scenă, deși era împins, ci a menținut contactul cu oamenii veniți să îl susțină. Iar aceștia, în ciuda șocului imens, au răspuns!

Până la urmă, stimați cititori, așa se ridică un lider și așa motivează un lider.

Și, probabil, așa se va ridica America.

Nu! Nu mă refer aici la puterea pumnului ci, dimpotrivă, la simbolul pumnului strâns, ridicat așa cum a făcut-o Trump și care înseamnă determinare, curaj dar și unitate.

Gestul lui Trump a fost clar: nu mă dau și nu ne dăm bătuți. Și a arătat vigoare!...

În fața unei asemenea tragedii și în fața unei asemenea crize, simbolurile devin extrem de importante. Ele pot uni sau dezbina, pot inspira sau descuraja.

Pumnul ridicat al lui Trump a fost un gest care a inspirat curaj și determinare într-un moment de haos și frică. Este un semnal că, indiferent de greutăți, există forța de a merge înainte, de a te ridica și de a lupta pentru valorile tale. Mă refer aici la noi toți.

Stimați cititori, indiferent de pozițiile noastre politice, trebuie să recunoaștem puterea simbolurilor și importanța liderilor care știu să inspire.

America are nevoie de astfel de lideri acum mai mult ca oricând. Pentru binele nostru al tuturor, democrația americană trebuie să se ridice, să își regăsească forța și unitatea, și să ne arate, încă o dată, că este, în propriile ei cuvinte, farul care luminează drumul libertății și democrației. Sper ca acest lucru să mai fie posibil. Vom vedea.