Îmi vine greu să cred că au trecut două decenii și jumătate de la prima ediție. Momentul aniversar a prilejuit rememorarea Festivalului prin ochii celor șase directori (în ordine cronologică): OVIDIU CORNEA, ALEXA VISARION, ION VĂRAN, ȘTEFAN IORDĂNESCU, LAURIAN ONIGA, ZOLTAN LOVAS, care au și răspuns la întrebările ce le-au fost adresate prin interviurile consemnate în Caietul-program: FITCA 25.

            Apreciem ideea managerului actual al Teatrului arădean, BOGDAN COSTEA, de a-l fi invitat pe OVIDIU CORNEA – inițiator și director al primelor 14 ediții ale Festivalului – să rostească câteva cuvinte în Deschiderea acestei ediții jubiliare. Marginalizat în ultimii ani, invitația l-a emoționat, în mod evident, rememorând cu nostalgie începuturile acestui festival, în care, probabil, puțini credeau că va sărbători „nunta de argint”, cu gândul la cea „de aur” și „de diamant”.

            Fără îndoială, Festivalul de teatru clasic s-a impus în conclavul teatral românesc nu doar prin longevitate, ci și prin faptul că a propus de la început și nu a renunțat nicicând la ideea de a realiza o radiografie a realității teatrale românești.

            Referindu-ne la Festivalul din acest an, exprimăm câteva opinii, la cald, cu sublinierea că am urmărit de-a lungul anilor, cu o singură excepție, toate edițiile precedente și aproape toate spectacolele aflate în Programul acestora:

1. Prezenta ediție a festivalului a reunit, prin selecția propusă de criticul de teatru, conf.univ. MARIA ZĂRNESCU, 18 spectacole, caracterizate printr-o varietate de forme artistice: de la textul dramatic, în special, adaptat de către regizor (8 sp.) la one-man show (2 sp.); de la musical (1 sp.) la teatrul non-verbal (1 sp.); de la spectacole realizate de studenții Clasei lui Miklós Bacs (2 sp.) la muzica teatrului – 15 ani (1 sp.), precum și reprezentații ale teatrelor naționale din Pécs (Ungaria) și din Niș (Serbia) și, nu în ultimul rând, Duo balet, susținut de doi prim-soliști ai Operei din Dortmund (Germania).
2. Repertoriul spectacolelor a cuprins piese din dramaturgia românească (5) și universală: Shakespeare (2), Jean Poiret, N.V. Gogol, A.V. Suhovo Kobalin, Ferenc Molnár, dar și commedia dell`arte – Un anima, one-man show, musical, coregrafie, concert cu „muzica teatrului – 15 ani”.
3. Ediția din acest an, aș numi-o, prin excelență, una de regie, fiind prezente în festival spectacole semnate de importanți regizori ALEXANDRU DABIJA (Salba dracului, producător: Teatrul dramatic „Fani Tardini”, Galați și Moș Nichifor, producător: Teatrul ACT, București);  VICTOR IOAN FRUNZĂ (Colivia cu nebune, producător: Teatrul Metropolis, București; Fata morgana, producător: Teatrul Dramaturgilor Români, București; Mihăiță. Reconstituirea unei vieți, producător: Teatrul de comedie, București); CRISTI JUNCU (Legături primejdioase, producător: Teatrul Mic, București); ALEXANDRU MĂZGĂREANU (Steaua fără nume, producător: Teatrul Tineretului, Piatra Neamț și Căsătoria, producător: Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești), precum și actori și coregrafi care semnează regia spectacolelor: MIHAI BENDEAC (Nunta lui Krecinski, producător: Teatrul de comedie, București); RĂZVAN MAZILU (Familia Addams, producător: Teatrul Excelsior, București); ȘTEFAN LUPU (Scufița verde, producător: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad.
4. Desigur, spectacolele cuprinse în programul Festivalului au avut cronici, la momentul premierei lor sau au fost prezente și în alte festivaluri. În ceea ce ne privește, am aplaudat îndelung spectacolele: Legături primejdioase (Teatrul Mic, București), Colivia cu nebune (Teatrul Metropolis, București),  Moș Nichifor (Teatrul ACT, București), Familia Addams (Teatrul Excelsior, București).
5. Publicul arădean așteaptă cu interes acest Festival, umplând până la refuz sala Teatrului, mai ales la spectacolele din București, dorind să îi revadă pe MARCEL IUREȘ (Moș Nichifor), FLORIN PIERSIC jr. în Legături primejdioase, GEORGE MIHĂIȚĂ (one-man show), MIHAI BENDEAC (în Nunta lui Krecinski) și SORIN MIRON (în Colivia cu nebune).
6. Teatrul arădean are meritul de a fi propus o premieră absolută în Deschiderea Festivalului, Scufița verde de CLAUDIU SFIRSCHI LĂUDAT. Nu cunoaștem rațiunile superioare care l-au determinat pe managerul Teatrului arădean să invite un actor și coregraf – ȘTEFAN LUPU – să semneze regia spectacolului. Bănuiam că nici autorul și nici regizorul nu au citit Estetica basmului, dar nici nu aveau nevoie să cunoască această lucrare fundamentală a lui G. Călinescu, din moment ce și-au propus să actualizeze poveștile copilăriei până la vulgarizare. Suntem toleranți și acceptăm opțiunile semenilor noștri, fără chiar să le comentăm, dar este „peste poate” să acceptăm că Cenușăreasa este lesbiană, că Albă-ca-Zăpada are piticii doar în creier, ea dorind o iubire pasională în stare să-i scoată „mărul din gât”, că atât Lupul din Scufița Verde, cât și cel din Capra cu trei iezi sunt homosexuali iar Căpcăunul este un transsexual, devenind Zână.

Presupunând că acceptăm această actualizare forțată a basmului, constatăm că regizorul a elaborat un colaj al efectelor de lumină și sunet, reunind în spectacol aproape tot ceea ce văzuse sau interpretase în calitate de actor sau coregraf. Și totuși, actorii joacă cu încântare, probabil, bucuroși că partiturile lor învederează dans și o anume frenezie determinată de absența unui text consistent, absență care, probabil, potențează fantezia de mișcare și de întruchipare a personajelor de poveste. Cadrul scenografic gândit de ADRIAN DAMIAN este lipsit de originalitate, identificându-l și în alte spectacole, iar costumele semnate de BIANCA ILONCA și VERONICA TAMAS sunt neinspirate și banale. Am apreciat interpretarea actorului ZOLTAN LOVAS în rolul povestașului, un rol de compoziție, în care nu regăsim nici personajul sfătos, nici cel spumos al unei întregi tradiții despre personaj, ci o elaborare complexă, în stare să plaseze personajul într-o asumată „umbră”, cu toate că este omniprezent în spectacol. De asemenea, apreciem, în mod deosebit, interpretarea inteligentă și subtilă a actrițelor ANGELA PETREAN VARJASI și CARMEN VLAGA-BOGDAN în rolurile Cenușăresei, respectiv Bunica. Se cuvin laude tuturor interpreților pentru că dansează cu vădită plăcere, întrecându-se chiar pe ei înșiși, într-un spectacol pe care l-am fi dorit cu totul altfel ca text și elaborare regizorală.

1. În concluzie, o ediție a Festivalului de Teatru Clasic, admirabilă prin varietatea abordărilor în plan teatrologic.  Compartimentele tehnic și administrativ au „funcționat” excelent, cu aprecieri speciale pentru CARMEN ISPAS și ION STAN. Au fost spectacole excepționale, dar și cu reprezentații grosiere, aflate la periferia actului artistic, cu interpretări magistrale dar și cu întruchipări neinspirate și vulgare. Un mozaic teatrologic contradictoriu, precum însăși viața, dar, în esență, reprezentând un cadou oferit iubitorilor de teatru, ce s-au format de-a lungul anilor, prin cele 25 de ediții ale Festivalului, ca spectatori fideli și entuziaști ai Teatrului Clasic „Ioan Slavici”.

Lizica Mihuț