De la Dunăre la Sena....
Duminică , la Arad , UTA va întâlni pe Poli Timișoara. Mulți sunt tentați să întrebe ”care UTA?, care Poli”?. Întrebări aiurea după părerea mea, brandul rămâne deși e împărțit acum între două sau trei cluburi . Se va uita duminică acest lucru, cel puțin pentru 90 de minute cât durează partida. În aceste 90 de minute vor exista o singură UTA și o singură Poli .
Din păcate, jucătorii din acest derby , nu prea sunt conectați sufletește la tensiunea întâlnirilor de ani si ani între Arad și Timișoara. Cei ce țin pe baricade steagul luptelor tradiționale au rămas doar spectatorii. Mulți dintre aceștia autoimpulsionându-se din auzite de la generațiile trecute.
Noi arădenii , va trebui să-i primim pe ”violeți” , din păcate, într-o casă sărăcăcioasă și neîncăpătoare, dar e casa noastră , va fi casa care va da căldura necesară pentru cei care o vor umple și pentru cei care vor evolua. Singura barieră ce necesită să fie respectată o va reprezenta ”bunul simț”. Dacă la nivelul jucătorilor, partida va fi una la fel de importantă ca cea cu Juventus, Călărați, Afumați sau oricare parteneră de ligă, pentru susținători , derby-ul reprezintă cel mai așteptat eveniment .
Teama organizatorilor este ca acest eveniment să nu degenereze. Nu în teren, ci pe străzi și în tribune . Retrăiesc clipe groaznice , de-acum câțiva ani , trăite în preajma gării din Arad sau pe aleea din jurul stadionului” Francisc Neuman”, când ploaia de pietre și alte obiecte era greu de anihilat de scuturile jandarmilor .
Sunt frumoase și așteptate derby-urile, însă ele lasă gusturi amare atunci când spiritul de fair-play dispare , fiind înlocuit cu dorința de răzbunări aiurea de gen ” păi voi cum ne-ați primit pe noi” sau ” lasă că veți veni și voi la noi”, răzbunări interminabile care nu au nicio legătură cu spectacolul din iarbă.
Haideți să ne susținem echipa cu inegalabilul ” De la Dunăre la Sena...” decât cu ” Un mesaj de la Arad....”