Cultura Aradului, încotro?

scris de Vasile Zărăndan • 17 Jun 2016 • 1 Comentarii

Ion Luca Caragiale avea un fiu din flori pe nume Mateiu, care fiu, ca orice bastard ce se respectă, era strivit de complexe şi bântuit de fantasme bovarice. Ca atare, se cufundase în heraldică şi toată ziua-buna ziua îşi inventa blazoane şi îşi completa arborele genealogic cu tot felul de strămoşi iluştri. Pentru a-şi readuce cu picioarele pe pământ (totuşi, plodul) hâtrul Caragiale îi plesnea câte una după ceafă, reamintindu-i că are fruntea teşită din cauza tăvilor cu halva pe care strămoşii plăcintari greci le purtau în loc de coroane pe cap, câştingându-şi astfel pâinea cea de toate zilele prin Principatele Române.

Până la urmă penaţii (zeii tutelari) au decis ca Mateiu să scrie cel mai straniu roman al literaturii române („Craii de Curtea-Veche”) şi bastardul să devină, artistic, fiu legitim ...

Într-o romantică seară (întru cinstirea Crailor ..., îmi vine a zice mateiană) de iunie s-au pomenit misterios invitaţi în Turnul Primăriei Aradului o seamă de oameni (scriitori, actori, directori de instituţii de cultură, manageri de proiecte, patroni de site-uri şi profesori, jurnalişti şi fotoreporteri, etc), ce, într-un fel s-au altul au avut de-a face în ultimii ani cu evenimentele culturale din municiu.

Amfitrioana şi, ulterior, moderatoarea dezbaterii - căci s-a dezbătut vreme de două ore soarta culturii Aradului, uneori cu pasiune, alteori cu luciditate, uneori fantezist, alteori pragmatic - s-a dovesit a fi jurnalista Adriana Barbu, redactorul şef al „Jurnalului arădean”.

Dacă pentru Ioan Matiuţ, directorul Editurii MIRADOR, cultura presupune un public specializat, elitist, părerea poetei Lia Faur a fost că, dimpotrivă, publicul trebuie educat în vederea participării la festivaluri. Tot dânsa s-a arătat dezamăgită de modesta reflectare a evenimentelor culturale în presa locală, superficialii jurnalişti arădeni mulţumindu-se (cică) să expedieze un festival de literatură într-un calup de poze şi câteva rânduri, în condiţiile în care dânsa s-ar fi aşteptat la articole substanţiale, care să fie preluate de presa centrală şi care să impună la nivel naţional respectivul festival ...

Andrei Ando, directorul postului de televiziune VEST TV a militat pentru identificarea în municipiu a unor spaţii mai neconvenţionale, în care să fie propuse evenimente la fel de neconvenţionale, în vreme de actorul Ioan Peter a fost încântat de Festivalul de Teatru Nou.

Mihaela Balint, PR-ul Filarmonicii, a deplâns nesincronizarea instituţiilor de cultură locale, fenomen care duce la suprapunerea (şi concurenţa) nedorită a unor evenimente, iar Doru Sinaci, directorul Centrului Cultural Judeţean, a militat pentru identificarea adevăratelor valori din zonă (sopranele Aradului), punând cu promptitudine la dispoziţie excelentul spaţiu al Teatrului de Vară.

Onoriu Felea a deplâns concureţa, după părerea lui, neloială, cu instituţiile de cultură, ce îşi pot permite să promoveze evenimete gratuite iar Glad Varga, în calitate de director al Centrului Judeţean de Voluntariat, a punctat necesitatea transparenţei acţiunilor cu voluntarii, care voluntari trebuie implicaţi şi în zona decizională, nu doar folosiţi ca simpli împărţitori de fluturaşi.

În concluzie, o dezbatere binevenită, cu diferite puncte de vedere şi care sper să aibă continuitate şi, mai ales, să nu rămână în Turnul de fildeş al Primăriei.

Vasile Zărăndan

P. S. Şi, în spiritul lucidului Caragiale, să nu uităm că, totuşi, Aradul are structura unui oraş muncitoresc şi, doar prin investiţii masive (deopotrivă din partea statului şi a firmelor private) în cultură şi prin implicarea profundă a şcolilor din municipiu, a liceelor, a celor două tinere universităţi, se poate modifica acest profil.

Altfel, precum adolescentul Mateiu, vom fi condamnaţi să desenăm blazoane (a se citi, să scriem proiecte), având în fundal Cetatea Aradului, desigur.