Asociația Județeană de Fotbal Arad marchează 120 de ani de fotbal în Arad și în România.
Interviu cu Christos Metskas.
În vara acestui an , unul dintre evenimentele marcante ale acestei sărbători va fi Campionatul județean de fotbal old-boys la care vor participa echipe alcătuite din jucători cu vârsta minimă de 40 de ani, iar echipele vor purta denumirea fostelor sau actualelor cluburi care au evoluat sau evoluează în fotbalul județean Arad.
Până atunci, continuăm să vă prezentăm interviuri cu personalități din lumea fotbalului din județul nostru, indiferent că sunt , jucători activi, foști jucători, conducători de cluburi, arbitri sau pur și simplu suporteri.
Astăzi avem plăcerea să- l ascultăm pe Christos Metskas legendă a UTA-ei , poate cel mai apropiat ca vârstă, de data când, în Arad, s-a disputat primul meci de fotbal din România.
CM.: M-am născut pe data de 17 iunie 1935 în satul Slimnița, mai târziu devenit Trilofos, în Grecia, la graniță cu Albania, deci la 36 de ani după ce în Arad se disputa primul meci de fotbal din România ( complează zâmbind , ” Grecu”).
Slimința fiind o localitate de graniță , acolo erau și mulți militari grăniceri, iar aceștia ne acceptau la ei în echipe când jucau în timpul lor liber. ” Parfumul ” acelor dispute nu-l voi uita niciodată.
Red.: Chiar doream să vă întreb, pentru început , cum ați pătruns în lumea fotbalului?
CM.: Da, ăsta a fost începutul, dar până să ajung la fotbalul de performanță am parcurs un drum extrem de lung și plin de peripeții. ( Povestea vieții fotbalistice a lui Christos Metskas, ”Odiseea unui învingător”, o puteți afla în întregime, citind cartea lansată de colegul nostru , Radu Romanescu). Și ....( Grecu iar râde) am debutat ca portar.
Drumul spre performanță l-am parcurs prin Albania, apoi în România , pe la Orăștie, Pitești , Craiova, Bucuresti , Giurgiu, apoi, în sfârșit, în anul 1957, la Arad, la UTA.
Red. : Vă amintiți cum era atmosfera din jurul terenului ?
M. Prima imagine pe care o am în față este mulțimea de spectatori prezenți în tribune. Mereu , stadioanele erau pline ochi, iar echipele mari din România, printre care și UTA , erau însoțite și în deplasări de 3000-5000 de spectatori. Iar dacă vorbim de spectatori, în acele vremuri nu au existat sălbăticia, înjurăturile, jignirile de astăzi. În tribune venea toată familia, soț, soție, copii, toți îmbrăcați elegant și ...poate râdeți...cu flori ...și niciodată nu am auzit ca vreo galerie să înjure sau să jignească echipa adversă.
Red.: Ce jucători valoroși ați avut alături de dumneavoastră de-a lungul timpului?
CM.: De la sosirea mea în Arad, am jucat alături de nume mari din fotbalul românesc: Petcsovschi, Băcuț, Serfezo, Farmati, Radin Dusan, Toma Jurcă, Lereter, Domide și mulți alții.
Cu Zoltan Farmati am fost coleg de cameră în toate deplasările UTA-ei, un om foarte iubit de coechipieri și de foarte multe ori personajul principal al farselor puse la cale de Toma Jurcă.
Red: Ați cochetat mai târziu și cu viața de antrenor. Ne puteți da câteva detalii?
CM. În 1968 m-am înscris la cursurile de antrenori de la Facultatea din Timișoara , l-am avut profesor pe Jakie Ionescu, unde am primit carnetul de antrenor categoria V-a , iar cu timpul , urmând alte cursuri am ajuns ca să dețin dreptul de a profesa ca antrenor principal.
În paralel, jucam la UTA, dar antrenam și o echipă de juniori. După ce m-am lăsat de fotbal, în 1969, am debutat ca antrenor secund la Vulturii Lugoj, iar Mihai Țîrlea senior, antrenor principal. În 1974, am fost antrenor la Gloria Arad, in div.C, apoi la Strungul, secund cu Gherghel principal, după care la Centrul UTA de jun., apoi, la Dorobanti, după care, din nou la Centrul de juniori UTA și ultima dată, antrenor secund împreună cu Antoniu Bacoș , la UTA cu Jakie Ionescu principal. Vreau să închei cu observația că, astăzi , puțini antrenori de la echipele superioare colindă județul pentru a descoperi talente.
Red. Ce părere aveți de acest proiect al AJF Arad , privind organizarea unui campionat de fotbal rezervat echipelor de old-boys?
CM. Este o idee foarte bună, un campionat unde să evolueze foști fotbaliști ai Aradului reprezintă cel mai potrivit eveniment de a sărbători 120 de ani de la primul meci disputat în Arad și în România. Mulți jucători activi ajung să se retragă , din mai multe motive, așa că, acest campionat îi va ajuta să revină în teren. Iar faptul că echipele vor purta numele unor vechi cluburi din județul nostru este o altă idee excelentă. Oamenii își vor reaminti de : Indagrara, Olimpia, Constructorul, Banatul, Blănaru. Tricoul Roșu, Găiana, CPL....sau echipe din mediul rural precum, Vânători, Grăniceri, Pilu, Bocsig, Seleuș, Șomoșcheș...etc. Felicitări celui care a inițiat proiectul!
Vă mulțumim domnule Metskas!