Despre Aradul vechi și transformările sale
Ca un brav soldat înfruntând dușmanul în poziție de drept, Aradul a rămas neclintit în lupta cu timpul, longevitatea lui datorându-se în mare parte lucrărilor de renovare.
A fost ciuruit de o ploaie de ani, iar unele dintre clădirile sale chiar de o ploaie de gloanțe, însă astăzi vizitatorii încă îi mai pot întâlni veteranii.
Spectacolul continuă
Din dorința baronului Banhidy Bela de a oferi arădenilor un spațiu mai vast în care să poată lua parte la piesele de teatru atât ca spectatori, cât și ca actori, a apărut în anul 1874 Teatrul Clasic Ioan Slavici.
Focul izbucnit pe data de 18 februarie 1883 în incinta clădirii poate că a distrus sala de spectacol, însă cenușa rămasă în urmă a fost elementul din care i s-a tras glorioasa renaștere.
Situat în prezent pe același loc ca în trecut, teatrul invită trecătorii de pe Bulevardul Revoluției la o întâlnire cu Hamlet, Oberon, cetățeanul turmentat al lui Caragiale sau cu personajele feminine ale lui Miro Gavran, care a înfățișat recent pe scena arădeană totul despre ele.
O pată verde într-un peisaj gri
Atât o apropiere de natură, cât și un loc de joacă. Astfel poate fi privită faleza ce însoțește cursul Mureșului.
Centura de beton ce astăzi este luată la pas de locuitorii Micii Viene în plimbări relaxante, în anul 1970 reprezenta un mecanism de apărare împotriva furiei apelor, ridicată cu scopul de a înălța digul protector al Aradului.
Ceea ce în 1970 a însemnat o salvare din calea inundaților, în 2016 apare ca o salvare din calea urbanizării.
Cu rănile la vedere
I-a găzduit în anul 1989 pe generalii Constantin Niță și Velicu Mihaela - generali trimiși de la București de către Nicolae Ceaușescu cu scopul de a aboli mișcarea revoluționară din Arad – și continuă să găzduiască orice doritor, fără a avea pretenția de la acesta să fie vreo personalitate marcantă a istoriei.
Gloanțele ce s-au înfipt în clădirea Hotelului Parc în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 își păstrează vie amintirea prin golurile lăsate în urmă. Fațada hotelului nu a fost renovată în acea porțiune, la fel cum nici persoanele ce și-au pierdut viața în acea noaptea nu au fost uitate.
Aradul a suferit o serie de modificări ce i-au schimbat de-a lungul anilor înfățișarea, dar în urma unei peregrinări pe străzile ce îl șerpuiesc se va putea observa felul armonios în care trecutul și prezentul se îmbină și în același timp se completează.
Bene Alexandra,
Voluntar ARQ