Norocoșii
P(r)oza zilei: Norocoșii (Remake după o poveste populară sârbească)
Cică într-un oraș european, Belgrad bunăoară, trăia odată un Antreprenor putred de bogat și care, cât era ziulica de lungă, își conducea afacerile dintr-un birou aflat la parterul blocului său cu 100 de etaje, înconjurat de monitoare, telefoane, telex-uri și fax-uri.
Numai că, ori de câte ori dădea perdeaua ferestrei biroului la o parte, pentru a-și mai odihni și el preț de o secundă ochii, observa în fața blocului un Boschetar neîngrijit, stând jos la umbra unui copac, zdrăngănind afon dintr-o chitară dezacordată și râzând fericit ori de câte ori un trecător milos îi arunca o monedă în pălărie.
Anii au trecut, afacerile au mers când mai bine, când mai prost, copiii i-au crescut și, normal, s-au așezat și ei pe la casele lor, nevasta l-a părăsit și amanta l-a înșelat (sau invers ?!), Bursa de la Frankfurt îl făcea fericit iar cea de pe Wall-Street îl trimitea în cea mai neagră depresie (sau invers?!), iar Boschetarul de vis-a-vis cânta mereu îngrozitor de fals la chitară și zâmbea pestrecut de fericire ori de câte ori primea un bănuț.
Și atunci, într-o bună zi, ”bătrân și sătul de zile” (Eclesiastul), Antreprenorului i s-a pus pata și și-a vândut toate proprietățile și și-a lichidat toate afacerile și și-a adunat tot avutul în mai multe lăzi, pline cu lingouri de aur și i le-a oferit pe toate Boschetarului, oprindu-și pentru sine doar un lingou, atât cât să-i ajungă de trai până o muri.
Și, începând din acel moment Antreprenorul, îmbrăcat sărăcăcios pentru a nu mai fi recunoscut de mass-media, se plimba zilnic, lipsit de griji și cu zâmbetul pe buze, pe străzile ospitaliere ale Belgradului, descoperind în sfârșit orașul. Numai că nici în centrul capitalei, nici în cartierele mărginașe, nici în gangurile sordide, nici în casele părăsite, ba nici măcar pe sub poduri, nicăieri nu a mai dat de urma Boschetarului.
Până într-o dimineață devreme când Antreprenorul, făcându-și plimbarea matinală pe lângă aeroport, a observat cum în apropierea terminalului sosește în trombă un Mercedes ultimul răgnet, iar din autoturism coboară un tip ultraelegant, îmbrăcat la patru ace și cu servietă diplomat și care aleargă spre un avion Jumbo Jet privat, ce-l aștepta cu motoarele pornite.
Antreprenorul a realizat în ultimul moment că-l are în față tocmai pe Boschetarul său și a reușit să-l oprească, prinzându-l de pulpana hainei și l-a întreabat unde a dispărut după ce a primit lăzile pline cu lingouri de aur.
La care Boschetarul i-a răspuns, ridicând nedumerit din umeri:
- Păi nu am dispărut nicăieri, doar că am observat că dintr-o ladă lipsește un lingou și acum eu trebuie să alerg zi și noapte prin toată lumea, să fac bani și să pun lingoul la loc !
P(r)ozeur: Vasile de Zărand